Să faci miting a doua zi după ce motivul care te-ar fi putut scoate în stradă a devenit caduc se poate întâmpla doar într-o țară în care un mare fost jucător – și acum un și mai mare antrenor de fotbal – spune că vinovat de accidentul care era să-l trimită în lumea celor drepți se face vatmanul tramvaiului în calea căruia s-a așezat.
Să faci miting a doua zi după ce motivul care te-ar fi putut scoate în stradă a devenit caduc se poate întâmpla doar într-o țară în care un mare fost jucător – și acum un și mai mare antrenor de fotbal – spune că vinovat de accidentul care era să-l trimită în lumea celor drepți se face vatmanul tramvaiului în calea căruia s-a așezat.
Să mergi la un miting “pro-Arafat” și să te trezești scandând împotriva taxei auto – și aceea de domeniul trecutului – este o întâmplare pe care o poți trăi doar în patria în care toate televiziunile comerciale au scos din grilele de programe orice urmă de emisiune culturală, pe motiv că spațiul acestora poate fi ocupat cu mai mult folos de diverse inse cu moravuri îndoielnice pe care cancanul public le numește “dive”, “vedete” ori, simplu, “frumușele”.
Să fii mobilizat pe rețelele de socializare de apeluri “independente” la proteste de stradă pe care ți le trimit oameni pe care-i știi înregimentați politic, cu funcții în partid și în administrație, nu ți se poate întâmpla decât într-o țară în care, pe aceeași rețea, primești solicitări la solidaritate petiționară cu Raed Arafat și cu SMURD fără ca vreunia dintre “prietenii” tăi să îi treacă prin minte să posteze fragmentul din proiectul de lege care prevede “privatizarea Serviciului Medical de Urgență de Reanimare-Descarcerare”. Măcar un fals, acolo, căci în “legea Vlădescu” nu există așa ceva.
Dincolo de toate aceste cârcoteli personale legate de evenimentele din ultimele zile, trebuie să remarcăm un lucru. Apropape că ne-am aliniat! Nu economic vreunei țări care trece mai lesne prin criza mondială, nu legislativ vreunei alteia în care legea nu are loc de dus-întors. Ci Republicii Moldova, unora dintre țările arabe din Nordul Africii și chiar Statelor Unite ale Americii, unde Facebook, Twitter și alte rețele asemenea au reușit să producă mobilizări atât de importante încât să răstoarne dictatori ori să blocheze zone precum Wall Street.
Iată, rețeaua și-a arătat potența și printre români. Până la urmă, este prea puțin important, pentru ceea ce poate fi considerat un experiment, împotriva cui au protestat cei mobilizați astfel. Important este că a funcționat, dar și că din acest exeperiment se pot trage mai multe concluzii, dintre care cea mai importantă este cea a intereselor ce se ascund, oricând, în spatele acestor apeluri. Nu de alta, dar dacă cei gata să se mobilizeze astfel vor ceda prea ușor apelurilor, s-ar putea trezi acționând pentru o cauză care nu este a lor.
De data aceasta, în spatele mobilizării au fost unii. Data viitoare ar putea fi ceilalți. Și nu știu de ce mă tem că aceia gata oricând să participe la orice mișcare de stradă, indiferent din ce zonă vine apelul, vor fi mereu aceiași…