Nu este o surpriză tăria cu care președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, cere demisia procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție. Este explicabil, mai ales prin prisma înaintării în vârstă; de la veritabilul vânător de fuste care era, bietul om s-a trezit, dintr-o dată, că femeile îl trădează. Una, fostă soție, l-a dat de gol la un proces la capătul căruia i s-ar putea încheia careiera politică, și așa prelungită în mod nepermis. Căci o soție tânără nu este o garanție că mintea cuiva funcționează la parametri. Dimpotrivă, aș spune. Și, ca să reiau ideea, peste toate, Tăriceanu s-a trezit că o alta îl vânează, că îi vrea cu tot dinadinsul pielea la saramură.
Însă, din punctul meu de vedere, nu Tăriceanu reprezintă acum cel mai mare pericol pentru democrație și nici cel mai important pilon al restaurației penalilor. Mulți dintre oamenii puterii care pot pune umărul la o nouă marțe neagră, la sabotarea anchetelor penale care îi privesc pe colegii lor de partid, sunt deja instalați pe funcții, din timp, gata oricând să scoată capul atunci când li se solicită.
Unul dintre aceștia este președintele Curții Constituționale, Valer Dorneanu. Dincolo de demnitățile de stat pe care le-a deținut, Valer Dorneanu a deținut o funcție-cheie în Partidul Social Democrat; aceea de președinte al comisiei de onoare și litigii a acestei formațiuni politice. El decidea cine trebuie decapitat, cine a greșit mai mult sau mai puțin față de șefii social-democrați sau față de doctrina PSD. Or, un asemenea post nu putea reveni decât unui om servil, gata să îndeplinească întocmai și la timp ordinele conducerii centrale în ceea ce privește politica de cadre a partidului.
Ca politician în politica mare, Dorneanu s-a remarcat, în calitatea de deputat și de președinte al camerei inferioare a Parlamentului, ca autor de legi menite să-i scape de necazuri pe, ați ghicit!, baronii locali de la acea vreme. Actualul președinte al Curții Constituționale, alături de fostul ministru al Justiției „Altă întrebare?“ și de Tudor Mohora – fost președinte al Partidului Socialist al Muncii – propunea modificarea unei legi, din anul 2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și a celor conexe acestora, în sensul dezincriminării deturnării de fonduri sau utilizării subvențiilor de la bugetul de stat. Presa scria atunci că, printre beneficiarii acestei legi se numărau mai mulți baroni locali ai PSD, printre care Liviu Dragnea, Nicușor Constantinescu, Dumitru Sechelariu, Gheorghe Savu, Gavril Mârza și Bebe Ivanovici.
Așa că restaurația nu începe, în niciun caz, cu Tăriceanu.