Ionel STĂNUŢĂ
În ciuda faptului că pare să afişeze figura unui „dur”, actorul Virgil Ogăşanu, de la Teatrul „Lucia Sturdza-Bulandra”, este un om extrem de amabil şi prietenos, gata oricând pentru un dialog, fie el şi extrem de scurt, pentru că… timpul nu permitea să fie altfel.
Aşadar, în cabina actorilor, în anul 1983, în pauza dintre spectacole, actorul Virgil Ogăşanu acceptă să-mi răspundă la câteva întrebări, cu condiţia să fiu „scurt” pentru că începe actul I.
Reporter: Domnule Virgil Ogăşanu, după absolvirea Institutului de Teatru aţi ajuns direct la Teatrul „Bulandra”?
Virgil Ogăşanu: Nu. Eu am absolvit cursurile în anul 1964 şi am fost repartizat, ca şi colegi de-ai mei, la teatrul din Piatra Neamţ, unde am debutat cu rolul profesorul Miroiu, din piesa Steaua fără nume de Mihail Sebastian. La „Bulandra” am ajuns ceva mai târziu, în urma unui concurs la care am participat alături de Toma Caragiu, Cornel Coman şi Ion Caramitru. M-am bucurat că am ajuns în acest colectiv, în care… mă invitase marele regizor, Liviu Ciulei. Jucam într-o piesă de Ecaterina Oproiu, ,,Nu sunt Turnul Eiffel”, pusă în scenă de Ion Cojar, la teatrul din Piatra Neamţ, cu care am ajuns la Teatrul Mic. Aici m-a văzut Liviu Ciulei şi m-a invitat să joc la „Bulandra”.
„Eu şi soţia mea ne completăm reciproc”
Rep.: Cum este să ai partenerul de viaţă şi partener de scenă?
V.O.: Da, soţia mea, Valeria, este tot la Teatrul „Bulandra”. Cum să zic… Ne completăm reciproc, uneori jucăm în aceeaşi piesă. Ca şi în viaţă, ne-am înţeles destul de bine şi pe scenă, mai ales că ne cunoaştem atât de bine. Faptul că lucrăm amândoi la acelaşi teatru a fost un avantaj şi pentru viaţa de familie.
Rep.: Ce roluri îi plac actorului Virgil Ogăşanu?
V.O.: Mi-am dorit întotdeauna roluri bine scrise, roluri adevărate, care să-mi pună probleme de interpretare, să mă solicite şi, în acelaşi timp, să placă publicului în faţa căruia le interpretez. Din cele jucate până acum, mi-au plăcut mai mult, ca să dau doar două exemple, Baronul, din ,,Azilul de noapte” şi Valerio din ,,Leonce şi Lena”.
Rep.: La ce lucraţi în prezent?
V.O.: Pregătim la Teatrul „Bulandra” piesa lui Dumitru Solomon ,,Noţiunea de fericire”, în care voi juca alături de Tamara Buciuceanu şi Ştefan Bănică. Sper ca una din primele reprezentaţii cu această piesă să aibă loc la Buzău, unde întotdeauna am fost primiţi cu căldură, de un public foarte receptiv, bun cunoscător al teatrului.
Astăzi, Virgil Ogăşanu este unul dintre actorii activi pe scenă, deşi are 77 de ani şi joacă la Teatrul Bulandra de mai bine de 50 de ani. Născut pe 17 iunie 1940, la Turnu Severin, Ogăşanu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie din Bucureşti în anul 1964, la clasa profesoarei Beate Fredanov. A debutat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, în piesa „Steaua fără nume’’ de Mihail Sebastian (rolul lui Miroiu). Pe 30 mai 2002 a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler „pentru prestigioasa carieră artistică şi talentul deosebit prin care a dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.
Virgil Ogăşanu avea să se întoarcă pe scena de la Buzău în 2005 cu spectacolul „Iona” de Marin Sorescu, ocazie cu care declara că marele Sorescu a fost naşul lui de cununie, cel care avea să îi dea un autograf pe cartea scrisă despre personajul biblic, scriind că interpretul ideal pe care-l vede el în Iona este chiar Virgil Ogăşanu.
Mai târziu, în 2013, Ogăşanu, alături de soţia sa, Valeria, şi de Diana Lupescu a făcut parte din distribuţia unui spectacol produs chiar de Teatrul „G. Ciprian”, „Victoria şi sirena” de Aleksandr Galin.
