Ionel STĂNUȚĂ
Când am văzut numele Irinei Petrescu în distribuţia piesei „Cu uşile închise”, pusă în scenă de Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, mi-am zis că nu trebuie să scap ocazia de a-i lua un interviu marii artiste, mai ales că venirea domniei sale la Buzău era cam o… raritate.
Nu ştiam cum avea să primească propunerea de a-mi răspunde la câteva întrebări legate de teatru şi meseria de actor, dar m-am temut degeaba. Irina Petrescu mi-a acceptat propunerea cu o voce caldă şi extrem de prietenoasă, ca şi când ne cunoşteam de multă vreme. S-a aşezat pe scaun şi mă privea cu nişte ochi mari, curioşi. Aveam în faţă nu numai o femeie foarte frumoasă, ci şi una inteligentă, care îmi răspundea cu o voce caldă cum rar mi-a fost dat să aud. Ce m-a surprins dintre toate răspunsurile ei? Cel privind începutul ei în teatru, care a fost întâmplător…
Reporter: Doamnă Irina Petrescu, sunteţi una din personalităţile teatrului românesc. Vizavi de această viaţă trăită intens în luminile rampei, v-aş întreba cum şi de unde a început cariera dumneavoastră actoricească?
Irina Petrescu: Drumul meu spre teatru a început întâmplător. Savel Stiopul m-a întâlnit pe stradă şi mi-a propus să joc într-un film. Am acceptat, dar respectivul film nu s-a realizat. Peste câteva luni însă, au început filmările la ,,Valurile Dunării”. Am fost chemată să dau probă şi… am rămas. Aşa am început să practic o meserie la care nu mă gândisem niciodată până atunci, dar care apoi m-a captivat, dându-mi convingerea că altceva n-aş mai fi în stare să fac.
Rep.: Ce, sau mai bine zis, cine a influenţat formarea dumneavoastră ca actor?
I.P.: După absolvirea facultăţii de Filologie, am urmat I.A.T.C.-ul, unde printre alţii, l-am avut profesor şi pe Ion Şahighian. Dar mai mult şi mai mult m-a ajutat munca din scenă cu Liviu Ciulei. În regia lui au fost jucate la „Bulandra” – teatrul unde fusesem repartizată – „Leon şi Lena”, „A douăsprezecea noapte”, „Elisabeta”, spectacole ce au însemnat cam tot atâtea momente de relief ale teatrului românesc. Apariţia mea în aceste piese a însemnat, pe lângă un puternic contact cu teatrul, un adevărat examen, pe care l-am trecut de fiecare dată cu bine.
„Trebuie să fii cinstit faţă de cei cărora le prezinţi de pe scenă sau de pe ecran un mesaj”
Rep.: Aţi jucat şi în multe filme. Ce deosebire este între actorul de teatru şi cel de film?
I.P.: În ansamblu, sunt deosebiri mari. Nu sunt însă deosebiri în privinţa angajării profesionale a artistului. Este părerea mea, bineînţeles. Totodată trebuie să fii cinstit faţă de cei cărora le prezinţi de pe scenă sau de pe ecran, o idee sau un mesaj…
Rep.: Pentru că aţi amintit de roluri, care din ele v-au plăcut mai mult şi ce probleme vă pune cel pe care-l interpretaţi în piesa lui Sartre, „Cu uşile închise”?
I.P.: Nu am fost străină de nici unul din rolurile pe care le-am interpretat. Toate mi-au dat satisfacţie. Cel mai greu este acesta de care mă întrebi… E un discurs filozofic şi realizarea lui mi-a pus multe probleme. Mi-a adus însă, în ‘82, primul premiu de interpretare în teatru, motiv pentru care îl îndrăgesc din toată inima…
Marea actriţă avea să revină pe scena teatrului buzoian la ediţia din 2010 a VedeTeatru, avându-i parteneri pe Ion Besoiu, Răzvan Vasilescu şi pe Mihai
Constantin, în spectacolul „Sfârşit de partidă”, regia Alexandru Tocilescu. Spectacolul avea să obţină premiul publicului.
De asemenea, în 2009, Irina Petrescu a fost preşedintele juriului Festivalului VedeTeatru de la Buzău. Publicul buzoian a avut ocazia să asiste, în acelaşi an, inclusiv la o întâlnire cu marea actriţă, găzduită la Biblioteca Judeţeana „V. Voiculescu”. Alături de criticii de teatru MirceaMorariu şi Florica Ichim şi actriţa Rodica Mandache, Irina Petrescu a participat la o evocare a celebrei Gina Patrichi.
Irina Petrescu a încetat din viaţă pe 19 martie 2013. La ediţia din 2014 a festivalului de teatru de la Buzău, organizatorii au pregătit o evocare a marii actriţe, despre care au vorbit Mircea Diaconu şi Diana Lupescu.
