Românul care a reuşit să impresioneze în doi ani diferiţi juriul prestigiosului festival de la Cannes a fost luni la Buzău, la proiecţia oficială a filmului „Dincolo de dealuri”. Modest, deschis oricărui dialog, Cristian Mungiu a urcat pe scenă însoţit de buzoianul Ionuţ Ghinea şi de Dana Tapalagă, doi dintre actorii din distribuţie.
Românul care a reuşit să impresioneze în doi ani diferiţi juriul prestigiosului festival de la Cannes a fost luni la Buzău, la proiecţia oficială a filmului „Dincolo de dealuri”. Modest, deschis oricărui dialog, Cristian Mungiu a urcat pe scenă însoţit de buzoianul Ionuţ Ghinea şi de Dana Tapalagă, doi dintre actorii din distribuţie. Spectatorii, impresionaţi de povestea filmului inspirat din cazul celebru de exorcizare de la Mănăstirea Tanacu au avut ocazia să schimbe câteva cuvinte cu regizorul imediat după prima proiecţie, iar de la ora 19.00 acesta a fost prezent la o scurtă conferinţă de presă. Proiecţia filmului distins în acest an la Cannes cu premiul pentru cea mai bună interpretare feminină şi cel mai bun scenariu a fost organizat la Buzău de către Centrul Cultural Francofon şi Galleria Mall.
„Din 700 de săli de cinema mai avem vreo 20”
„Încercăm să nu fim intimidaţi de faptul că nu mai avem săli de cinematograf şi posibilitate de proiecţie. Muncim foarte mult la un film, muncim vreo doi, trei ani din viaţă, costă foarte mulţi bani şi, oricât de mare succes are filmul în alte ţări, ne interesează să îl aducem publicului din România. Ne aflăm la 23 de ani de la căderea comunismului în situaţia de a nu putea prezenta foarte uşor film publicului românesc. Acum 25 de ani aveam 700 de săli în ţara asta, iar acum avem vreo 20. S-a pierdut şi obişnuinţa. Facem efortul acesta cu un scop, un sens: încearcă să ne ajute pe fiecare să ne limpezim nişte valori pe care le avem sau nu le avem. Filmul vorbeşte despre lumea în care trăim noi astăzi. Uneori, singura cale să trăim mai bine aici este să înţelegem cum este ea făcută”.
Care a fost reacţia bisericii asupra filmului „După dealuri”?
„Reacţiile din partea bisericii au fost mai multe. La început, au fost nişte reacţii vehemente. E drept că cei care au contestat nu văzuseră filmul. De aceea nu vreau să le comentez, pentru că erau foarte dogmatice. După care, încetul cu încetul, poziţia bisericii, care nu este niciodată oficială, a devenit mai echilibrată, ajungându-se la un discurs în care se precizează că aşa cum fiecare dintre noi are ceva de învăţat de la acest film, aşa şi biserica are”.
Despre buzoianul din distribuţie
„Această proiecţie este generată de buzoianul Ionuţ Ghinea, cel care joacă rolul fratelui Alinei (rolul principal). El a demonstrat că poţi juca într-un film venind chiar dintr-un oraş care nu are o tradiţie legată de cinematograf. Când vine vorba despre actori, eu mizez pe talent şi nu pe experienţă. Pentru rolurile celor două fete din film nu am luat două actriţe cu experienţă, ci două debutante, iar faptul că au fost premiate la Cannes, unde poţi merge o viaţă fără să primeşti ceva, demonstrează că, dacă ai talent, poţi compensa lipsa de experienţă”.
O provocare care îi face pe spectatori să îşi pună întrebări
„Ţinând cont că nu este o comedie romantică, ci un film dificil, prezenţa unui public atât de numeros la proiecţiile din ţară este un răspuns vizavi de interesul românilor. Ţara asta şi-a pierdut nu doar sălile, ci şi obiceiul de a merge la cinematograf. Lucrul acesta ţine de o educaţie şi o obişnuinţă, iar în clipa în care se pierde, este foarte greu de recuperat. Lumea a înţeles că e mai simplu să vezi filmul acasă, pe Internet, iar în ţările astea străine există o reţea bine pusă la punct, cu săli pentru filme de tipul ăsta. Pentru <filme de vineri seară> mergi la multiplex. Este deci o provocare, un mod de a înţelege cinematograful ca un mediu care îţi pune nişte întrebări, te ajută să îţi clarifici nişte valori”.
„Rolul cinemaului este să impresioneze, nu să dea răspunsuri”
„Nu îmi doresc să plece spectatorii din sală cu un anumit mesaj, ci cu nişte întrebări. Fac un gen de cinema care nu dă răspunsul, ci pune nişte întrebări. Dacă îmi doresc ceva foarte mult este să pun oamenii pe gânduri. Rolul cinemaului în general este să te emoţioneze, să îţi dea o stare, să vezi o poveste care să îţi dea senzaţia că vine din realitatea imediată şi să îţi vorbească despre nişte valori ale tale. Vreau ca publicul să se întrebe cine e mai vinovat în povestea asta şi să îşi chestioneze nişte valori proprii despre rolul religiei, despre implicarea lui socială, dacă poate face ceva mai mult pentru comunitatea în care locuieşte. Cam asta încercăm noi să facem şi nu e simplu. Dacă se va investi în cultură şi în educaţie, în ţara asta va fi şi un progres”.
Cel mai bun produs de export?
„România trăieşte indubitabil în momentul ăsta cel mai glorios moment internaţional ca ţară producătoare de cinema. Asta nu din cauza subiectelor, aşa cum se crede, ci pentru că există un limbaj anume pe care îl manifestă filmele noastre. Dintr-o dată există o manifestare artistică în România care este apreciată peste tot, în primul rând pentru modernitatea asta. Mă feresc de clasamente, pentru că filmele nu sunt cai de cursă, dar succesul cel mai mare al filmelor nostre din ultimii ani este de a fi distribuite în atâtea ţări. Gândiţi-vă ce alt produs mai exportă România la nivel de 50-60 de ţări”.