Mai ţineţi minte cartea lui Radu Tudoran, „Toate pânzele sus”, sau măcar filmul care ne-a încântat multora copilăria? În acel roman, pe nava „Speranţa” este luat peste Atlantic un pasager ciudat, Martin Stricland, care nu ieşea din cabină, ci doar consuma sticle de whisky una după alta, aşteptând finalul călătoriei. În timpul unui uragan, el desfundă cepurile butoaielor cu apă, după ce echipajul a glumit şi i-a înlocuit una dintre sticle cu o banală sticlă cu apă, fapt ce l-a adus în pragul nebuniei. Zile în şir, nava a plutit fără apă potabilă, echipajul fiind la un pas de moarte.
Mai ţineţi minte cartea lui Radu Tudoran, „Toate pânzele sus”, sau măcar filmul care ne-a încântat multora copilăria? În acel roman, pe nava „Speranţa” este luat peste Atlantic un pasager ciudat, Martin Stricland, care nu ieşea din cabină, ci doar consuma sticle de whisky una după alta, aşteptând finalul călătoriei. În timpul unui uragan, el desfundă cepurile butoaielor cu apă, după ce echipajul a glumit şi i-a înlocuit una dintre sticle cu o banală sticlă cu apă, fapt ce l-a adus în pragul nebuniei. Zile în şir, nava a plutit fără apă potabilă, echipajul fiind la un pas de moarte. Băsescu este la fel de supărat că îşi pierde puterea, precum Stricland butelcile cu whisky. Ameninţă cu puşcăria pe toată lumea, Guvernul, chestorii, primarii, acuzând pe toată lumea de puciuri şi lovituri de stat, deşi Curtea Constituţională, atât de des invocată de Băsescu şi de PDL, a decis că suspendarea preşedintelui a fost legală, aşa cum au fost şi înlocuirile lui Blaga şi Anastase. Cu un aer ipocrit, a afirmat că el nu îşi poate da demisia dintr-o funcţie pe care nu o mai deţine, el fiind suspendat. Comportamentul său, de om speriat, disperat, arată că, pentru Traian Băsescu, voturile celor 7,4 milioane de români împotriva sa, mult mai numeroase decât cele când a fost reales în 2009, nu depăşesc valoare hârtiei igienice. Pentru prima dată, cel care invoca extrem de des nevoia întoarcerii la popor, fuge cu coada între picioare, apelând la tot felul de chichiţe şi trucuri pentru a anula un vot zdrobitor împotriva sa.
Deşi mulţi considerau rolul Curţii Constituţionale unul pur formal, România este mereu surprinzătoare. Şi decizia Curţii Constituţionale în privinţa referendumului nu face notă discordantă. Mulţi au crezut că instituţia va pasa decizia Parlamentului, în lipsa unei majorităţi de două treimi, aşa cum prevede legea că trebuie luate deciziile de către Curtea Constituţională în cazul referendumului privind demiterea preşedintelui. Alţii credeau ca instituţia va invalida scrutinul din 29 iulie şi îi va netezi astfel lui Traian Băsescu revenirea la Cotroceni. Inventivitatea românească s-a manifestat şi în această stuaţie, fiind aleasă o a treia cale, deloc plăcută pentru întâiul suspendat al ţării: amânarea până pe 12 septembrie şi verificarea listelor electorale.
Băsescu, care îşi freca mâinile de bucurie că referendumul va fi invalidat pe motiv de absenteism, se vede astfel în situaţia de a ramâne fără dragele sale telefoane speciale încă o lună, de a nu a mai avea acces, măcar oficial, la plăcutele pentru el mape ale serviciilor secrete. În tot acest timp, preşedintele interimar are posibilitatea să se manifeste de la Cotroceni, Guvernul Ponta să activeze mai departe, pe când el, Băsescu, poate cel mult să facă figuraţie de la sediul de campanie şi să chibiţeze, alături de Macovei, Preda, Pavelescu, Voinescu, înjurându-i pe aşa-zişii pucişti şi trimiţând anturajul să-i mai aducă gheaţă.
Indiferent de decizia Curţii Constituţionale din septembrie, Traian Băsescu a pierdut. A pierdut urât şi va ieşi din scenă, indiferent când se va produce plecarea, în huiduielile celor pe care i-a înşelat, i-a minţit, i-a umilit. Rămâne de văzut dacă în manualele de istorie regimul Băsecu va avea mai multe rânduri decât ciuma lui Caragea.
George SCUTARU este deputat şi preşedinte al organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Liberal