Lecție de istorie predată, ieri liceenilor de la Colegiul Hasdeu de către academicianul Răzvan Theodorescu. Cunoscutul om de cultură le-a vorbit tinerilor
despre „Brâncoveni și Cantemirești”, conferință care marchează un eveniment cultural: acum 300 de ani, în 1714, Dimitrie Cantemir devenea membru al Academiei din Berlin, la cererea căreia a scris „Descriptio Moldaviae”.
Dincolo de datele istorice, Răzvan Theodorescu a evidențiat mai multe similitudini între evenimentele de acum 300 de ani și cele petrecute în zilele noastre. Rivalitatea dintre Constantin Brâncoveanu și boierii Cantemirești din Moldova a căpătat, astfel, în conferința academicianului, o lumină nouă.
Radiografia trădării în România
„Este teribil, dar trădarea face parte uneori din politica acestui neam care, la răscruce de drumuri și de imperii, a trebuit să se salveze într-un fel. Trădarea este un capitol din istoria românilor, chiar dacă asta scandalizează pe unii. Am făcut o radiografie a trădărilor făcute pentru salvarea neamului românesc. Pare paradoxal, dar așa este. Brâncoveanu a fost un principe plin de ambiție care a avut ochii deschiși către Europa și, mai ales, către trecutul țării. Un mare diplomat ,care venea în urma unchiului său Șerban Cantacuzino care dorise apropiere de Viena. Documentele recent descoperite la Stambul arată că șerban Cantacuzino, a fost otrăvit de propriul său frate, marele cărturar stolnicul Constantin Cantacuzino ca să facă pe plac turcilor, și apoi a lucrat pentru mazilirea propriului său nepot, Constantin Brâncoveanu”, a declarat Răzvan Theodorescu.
Pedeapsa lui Dumnezeu pentru apropierea de catolici
„Cantacuzinii care erau apropiați de Viena, care studiaseră la Padova, doreau să rămână sub pulpană turcească. Este o chestiune specifică spațiului ortodox care nu a fost transformat în pașalâc. Exista o idee profund înrădăcinată: turcii sunt pedeapsa lui Dumnezeu pentru că românii ortodocși s-au apropiat de Roma catolică. Totodată, Neculce menționează că Ștefan cel Mare a lăsat cu limbă de moarte urmașului său să se alieze cu turcii care sunt mai cinstiți decât creștinii. Ezitarea lui Brâncoveanu și intrigile propriei familii i-au adus acestuia crudul sfârșit”, a mai declarat Theodorescu.
„Noi românii ne cam urâm între noi“
„S-a celebrat împlinirea a 300 de ani de la producerea a două evenimente legate de două personalități diametral opuse. Frumusețea ființei românești nu este ocultată de faptul că, în teribilul nostru individualism latin, noi ne cam urâm între noi. Acesta este adevărul. Ideea poporului bun, blând, blajin este o ficțiune. Românii, mai ales personalitățile din trecutul românesc, nu s-au iubit. Cazul Brâncoveanu-Cantemir este exemplar. Bunul Dumnezeu a vegheat și, la un moment dat, cei doi prinți au vrut să se apropie, în ciuda diferențelor imense dintre ei. Au plănuit o căsătorie care nu s-a mai produs, pentru că viitorul ginere și-a pierdut capul la Stambul, alături de tatăl său, Constantin Brâncoveanu. Ce s-ar fi întâmplat dacă căsătoria ar fi avut loc? Brâncoveanu voia, în ambiția sa, să domnească și asupra Moldovei, iar Cantemir, care era înainte de toate cărturar, a înțeles că Brâncoveanu vrea să își creeze o dinastie. De aceea a sacrificat totul, inclusiv rămânerea lui în țară. O cronică a vremii spune despre Cantemir că <a plecat ca un nemernic în țară străină>”, a declarat academicianul.
Când a apărut cuvântul „mită”
Vorbind despre perioada lui Brâncoveanu, Răzvan Theodorescu a mai spus că atunci a apărut cuvântul „mită”. „Vorba lui Argetoianu (n.r. – Constantin Argetoianu a fost președinte al Consiliului de Miniștri al României între 28 septembrie 1939 și 23 noiembrie 1939): <În țara asta întotdeauna s-a furat ceva, dar s-a furat și trebuie să se fure boierește, nu țigănește!>”, a declarat Răzvan Theodorescu.