Recentul conflict dintre academicianul Nicolae Breban și Horia Roman Patapievici, extins apoi, prin ricoșeu metaforic, și spre Gabriel Liiceanu, ne demonstrează încă o dată cât de uriașă este prăpastia dintre stânga și dreapta politică românească. Spre deosebire de politicieni, pe care, din interese lumești minore, lipsa de caracter îi face ușor confundabili între ei, intelectualii, mai ales cei din vârful lanțului trofic al spiritualității românești, sunt într-un război ideologic cumplit, ireconciliabil.
Nicolae Breban, după părerea mea, este un mare grafoman, care a contribuit din plin, prin opera sa tipărită, la distrugerea pădurilor țării. Oportunismul său e arhicunoscut, încă de pe vremea când făcea fițe de partid în jurul lui Ceaușeșcu și a tovarășului general de securitate Pleșiță. Prima măsură luată de Victor Ponta, când s-a văzut pe cai mari, a fost înlocuirea echipei din fruntea Institutului Cultural Român. Nu am nicio simpatie pentru Patapievici și, cu atât mai puțin, pentru Mircea Mihăieș, foștii șefi ai ICR, dar, când văd modul în care PSD se folosește de nume importante ale societății civile, precum scriitorul Nicolae Breban, nu pot să nu remarc cruzimea criminală a ideologiei bolșevice, care, prin unul ca Ponta, pare a avea tendința reîntoarcerii în forță la epoca stalinistă.
Țara trece prin momente dramatice, iar locul marilor intelectuali, fie de stânga, fie de dreapta, ar trebui să fie la masa dialogului. Și undeva în sprijinul teoretic al Justiției, în efortul comun de a ieși din acest marasm.
Acum, Breban nu recunoaște că a declarat, fie și măcar aforistic, că l-ar împușca la Liiceanu. La rândul său, Liiceanu – secondat de băieții de mingi din jurul său -, face din țânțar armăsar, transformând bietul pistol cu apă de ploaie, al academicianului Breban, în ditamai katiușa sovietică. Ce să mai înțeleagă oamenii simpli, sau admiratorii acestor repere culturale naționale, în afară de faptul că un ins fără scrupule, cum este actualul prim-ministru Victor Ponta, poate rătăci, printr-o înzestrare diabolică, până și mințile unor entități ceva mai greu de manipulat?