Scrie de câțiva ani romane, versuri, a ajuns deja la proiectul cu numărul 14 și crede sincer că puterea peniței sale vine de undeva, de Sus.
Profesoară și bibliotecară în timpul zilei, Gabriela Boboc își scrie gândurile și ideile mai mult noaptea, atunci când știe că are parte de cea mai mare liniște și inspirație. Ce sentimente o încearcă pe scriitoarea buzoiancă în prag de Sărbători și cu ce volum se va prezenta în fața elevilor săi în această săptămână, la școală, aflați în interviul următor, direct de la Gabriela Boboc.
Reporter: Mai sunt câteva zile și volumul „Confesiuni” va ajunge în librării, ce sentimente va încearcă?
Gabriela Boboc: Sentimentele mele sunt deosebite. Sunt satisfăcută sufletește pentru că, am reușit să realizez sau să duc mai departe munca marelui filosof, istoric și literat Mircea Eliade prin intermediul ideilor și concepției mele, prin acest ultim volum.
Rep.: Către cine se adresează acest ultim volum?
G.B.: Volumul ,,Confesiuni” face parte din ,,Jurnalul meu intim”, care este jurnalul cu numărul 10 și, credeți-mă, este plin de iubire. Acesta se adresează unui mare OM, ce are inima curată. M-a ajutat și mi-a fost alături în clipele cele mai grele din viață. Când va citi cartea, sigur se va regăsi. Sper din tot sufletul să nu se supere
Rep.: Cu alte ocazii, mi-ați dezvăluit că vreți să reveniți și la scris versuri, ce ați mai făcut în această privință?
G.B.: Odată cu acest microroman bilingv, o să apară, si al patrulea volum de versuri intitulat: „Tatăl meu”. Nu am scris multe poezii, ca să nu plictisesc. Oricum, eu merg pe stilul romantic-simbolist, deoarece sunt melancolică. Ideile îmi vin atunci când tristețea mă copleșește. Sunt trăirile mele !
Rep.: Se apropie sărbătorile, Gabriela Boboc are o listă de dorințe?
G.B.: În primul rând se apropie Sfântul Crăciun, când pruncul Iisus se naște. Aceasta este marea mea bucurie. Iar dorința este aceea de a mă afla în Sfânta Biserică lângă Tatăl meu Duhovnicesc și dragii mei părinți.
Rep.: La câte volume publicate ați ajuns și dacă mai aveți plăcerea de la început să continuați cu această pasiune?
G.B.: Am ajuns la zece volume de proză și patru de poezie. Dacă mai am plăcere să scriu ? Oho ho! Cum să nu… când următorul proiect ce mi l-am stabilit va fi o carte cu povești pentru copii. Iubesc foarte mult copiii și doresc să petrec cât mai mult timp lângă ei.
Rep.: Cum îi îndemnați pe buzoieni, pe copiii pe care îi aveți la școală, să mai citească și care a fost ultima carte ce v-a trecut prin mână, cu ce sentimente ați rămas după lectură ei?
G.B.: Recunosc că-mi este foarte greu să mă lupt cu tehnica modernă. Practic, este un mileniu al mașinilor. Am impresia că, acum, copilașii se nasc cu un ADN transformat și complex. De foarte multe ori, simt că pierd din lupte, dar până la urmă vreau să cred că eu câștig războiul. Reușesc să-i atrag pe cei mici, citindu-le cărți în bibliotecă . Însă îi rog pe oamenii maturi să lase deoparte televizoarele, grătarele, boxele cu decibeli, computerele și tabletele și, măcar la sfârșit de săptămână, să lectureze câte o poveste. De altfel, viața fiecăruia dintre noi este o veritabilă poveste.
Ultima carte care mi-a trecut prin mână se intitulează ,,Istoria credințelor și ideilor religioase” ,a magnificul Mircea Eliade. Mi-aș dori o dezbatere pe această temă!