A fost primul tur al alegerilor pentru Consiliul Judeţean al Colegiului Medicilor, în urma cărora firesc, ar fi trebuit desemnat viitorul preşedinte al breaslei halatelor albe din Buzău.
A fost primul tur al alegerilor pentru Consiliul Judeţean al Colegiului Medicilor, în urma cărora firesc, ar fi trebuit desemnat viitorul preşedinte al breaslei halatelor albe din Buzău. Şi, aşa cum părea după câte pretenţii, vaiete şi acuzaţii la adresa autorităţilor am auzit în ultimul an (unele întemeiate, de altfel), mă aşteptam să se prezinte la urne, de la vlădică până la opincă. N-a fost aşa cum normal ar fi, ca şi la alegerile politice şi aministrative, chiar dacă şi despre acelea spunem aproape cu toţii că nu ne reprezintă. Ne-am învăţat să stăm cu mâna întinsă şi să cerem, nu ştim nici noi ce anume.
Păi, dacă astfel vrem să fie, de ce oare nu există implicare, responsabilitate şi asumare? Doar pe la colţuri limbi clevetitoare, acuzatoare, moralizatoare. Şi, unde mai pui, că este vorba despre elite ale clasei sociale, care deşi spun, pe bună dreptate, că sunt prost plătiţi, că mai degrabă sunt apreciaţi de străinătate unde li se oferă de zece ori salariul din România, se lamenteză fără să se implice, măcar în breasla pe care prin Colegiu o reprezintă.
Au fost trei zile de alegeri, în care cel puţin peste 600 de medici buzoieni trebuia să-şi exprime votul pentru viitoarea echipă care urmează să reprezinte aşa-zisa “putere profesională”. Ce-i drept, tot mai anemică în ultima perioadă, când nu mai are decât rol de observator la luarea deciziilor, dar care poate prin manifestări bine gândite să influenţeze Executivul şi legislativul.
Se pare însă că medicii buzoieni, adică aproximativ 80 la sută dintre ei refuză să se mai implice, să se mai agite, şi se confirmă că breasla lor este una formată din orgolii exacerbate; nici nu vor să desemneze pe alţii, care se oferă să facă ceva în numele tuturor, să-i reprezinte.
În aceste condiţii, este uimitor cum, în condiţii de criză, când unitatea ar fi extrem de importantă, o problemă tehnică ce ţine de organizare profesională a fost transformată într-un fel de cauză fără ideal. Senzaţia că toată lumea pare să închidă ochii şi să strâmbe nasul a lehamite, exprimându-şi frustrările într-un stil caragialesc, întrebându-se dacă nu cumva s-a pierdut deja prea mult timp cu încrederea în cei aleşi, de parcă aceştia s-ar fi cocoţat singuri în anumite fotolii decizionale, nu poate decât să conducă la haos.
În acelaşi timp, rămâne evident faptul că până nu ne luăm singuri, soarta în mâini, încercând să dăm tot ce putem mai înainte de a cere, nimic nu se va schimba. Pentru medicii buzoieni, la sfârşitul acestei săptămâni, va fi un nou tur de scrutin, în urma căruia candidaţii vor fi aleşI cu oricâte voturi vor fi exprimate. În aceste condiţii, domnilor, cum mai puteţi avea pretenţii?!…