Poveştile incredibile de viaţă a doi viitori cetăţeni de onoare ai judeţului

Două personalităţi ale sportului vor deveni, la începutul lunii viitoare, cetăţeni de onoare ai județului. Doar unul este buzoian, însă celălalt şi-a petrecut anii copilăriei în zona Rm. Sărat. Este vorba despre fostul tenismen Ilie Năstase, al cărui tată era râmnicean, şi despre preşedintele Fotbal Club Steaua Bucureşti, fostul arbitru de fotbal Valeriu Argăseală, născut la Beceni.

Cei doi vor primi distincţia într-o şedinţă extraordinară „Cetăţeni de onoare ai judeţului” programată petru 6 decembrie. Decizia îi aparţine preşe­dintelui Consiliului Jude­ţean, Petre Emanoil Neagu, care consideră că judeţul Buzău trebuie să se mândrească cu valorile pe care le are, cu atât mai mult cu cât anul 2018 este unul de referinţă în istoria României.

„Ilie Năstase are legă­turi cu Buzăul, o mare parte din copilărie şi-a petrecu­t-o în zona Râmnicu Sărat. Am luat legătura cu domnia sa şi s-a bucurat foarte mult.

Dacă nu suntem în stare să ne scoatem în faţă valorile, alţii nu o să o facă. Eu cred că Ilie Năstase a fost unul dintre principalii ambasadori români, chiar dacă nu este un diplomat de carieră, pentru că a avut carisma şi talentul în sânge. Îmi aduc aminte cu mare drag când România era în finala Cupei Davis şi jucam să câştigăm Salatiera de Argint cu Statele Unite. Am avut două finale de vis şi sper ca acest vis să îl mai trăim odată”, a declarat preşe­dintele CJ, Petre Emanoil Neagu.

Fost arbitru asistent FIFA, Valeriu Argăseală, s-a născut la Beceni în 1955 şi a urmat cursurile Liceului Economic din Buzău.

„O să mai avem un cetăţean de onoare, pe domnul Valeriu Argăseală, un buzoian din Beceni care şi-a terminat studiile la Liceul Economic din Buzău, preşe­dintele Clubului Steaua, fost arbitru internaţional FIFA şi un om cu care cred că trebuie să ne mândrim şi poate şi sportul buzoian se poate revitaliza în  municipiu şi judeţul Buzău în acest fel”, a mai declarat Petre Emanoil Neagu.

Drama familiei marelui tenismen al României

Puţini ştiu însă că Ilie Năstase are origini la Buzău. Tatăl său s-a născut în Râmnicu Sărat, iar mama sa, Elena, s-a născut la Chişinău. Ea şi sora ei au rămas orfane în timpul primului război mondial. În 1925, tatăl lui Ilie, Gheorghe Năstase, mergea să lucreze ca paznic la Banca Naţională a României, sucursala de la Chişinău. În 1926, Gheorghe şi Elena se căsătoresc. Apare primul copil, Volodia, iar în 1930 se naşte Ana. În 1933 apare al treilea copil al familiei Năstase, Constantin. În 1934, Volodia se îmbolnă­veşte de o boală fără leac pentru acele vremuri şi va muri. Cei doi soţi suferă foarte mult după dispariţia primului lor copil. Mai aduc pe lume două odrasle, pe Cornelia, în 1942 şi Georgeta în 1944. Cu ultimul copil de doar câteva săptămâni, familia Năstase se alătură valului de oameni care căutau să fuga din calea sovieticilor.

Ei aleg să se refugieze la Rm. Sărat, localitatea natală a tatălui, unde acesta va lucra ca şef de post. La foarte scurt timp, Moldova era ocupată de forţele de la Moscova şi va deveni parte a URSS. Părinţii lui Ilie Năstase plecaseră însă la timp.

În 1945, Gheorghe îşi ia familia la Bucureşti, unde găsise o slujbă, tot în cadrul Băncii Naţionale a României. Primeşte o repartiţie de casă în apropierea complexului sportiv BNR. În 1946, la 19 iulie, se naşte Ilie, mezinul familiei Năstase. Cum pe vremurile acelea copiii nu se răsfăţau cu jucării, îndeletnicirea principală a lui Ilie este să se joace pe terenurile de fotbal şi de tenis din apropierea casei în care locuia. Fratele său, Constantin, devenise un apreciat jucător de tenis, evoluând chiar în echipa de Cupa Davis a României.

Episodul care a bulversat România lui Gheorghiu Dej a însemnat un moment dramatic şi pentru familia celui care avea să devină marele tenismen Ilie Năstase, scrie gsp.ro. E o istorie aproape necunoscută din devenirea campionului de mai târziu.

Puştiul abia împlinise 13 ani, iar tatăl său s-a trezit în carcerele Securităţii, reţi­nut în cadrul anchetei din Marele Jaf (patru bărbaţi şi o femeie, mascaţi şi înarmaţi, atacă, în 1959, maşina Băncii Naţionale, din care fură 1.686.000 de lei – echivalentul a 250.000 de dolari şi dispar fără urmă). Gheorghe Năstase fusese în maşina prădată: era colector la Banca Naţională şi gestiona strângerea sacilor cu bani de la diferite sucursale. Sub regimul de teroare din închisoare, şoferul l-a denunţat drept presupus complice, spre a scăpa de chinuri. Însoţitorul transportului, Gheorghe Ciuplea, îşi amintea şi el peste ani de acele momente teribile: bătut la talpă în timp ce era legat şi ţinut cu capul în jos, iar torţionarii roind în jurul lui! Gheorghe Năstase a fost reţinut circa patru luni în arestul de la Miliţia Capitalei, unde şef era generalul Aurel Filip. Constantin, fratele lui Ilie Năstase, rememorează pentru gsp.ro: „După ce l-au ridicat pe tata, au venit şi au scormonit la noi în casă până şi în cenuşa de la sobă! Doar, doar or găsi ceva! Dar n-a­veau ce! Tata le-a şi spus: «Măi, oameni, dacă eram implicat, nu luam eu banii pentru mine?! Îi dădeam la alţii?!»“.

Salvat de Maurer

Nasty a povestit că s-a simţit îngrozitor în acele momente şi pentru că toată familia era filată de securişti: „Stăteau în colţul străzii şi urmăreau să vadă unde mergem, cu cine ne întâlnim. Dar ce puteam să facem noi, nişte copii?!“. Explică însă şi un amănunt care-i va salva până la urmă existenţa părintelui său: era deseori copil de mingi la meciurile pe care fratele lui le juca împotriva fostului ministru de Externe comunist, Gheorghe Maurer. „Ăsta a fost un mare noroc pentru noi. Când l-au eliberat pe tata, nu voiau să-l mai angajeze la bancă, deşi n-avusese nicio implicare în jaf. Am reuşit însă să merg cu el la Maurer, i-a explicat exact ce s-a întîmplat şi cum a căzut la mijloc. La 9 dimineaţa am plecat de la biroul lui, iar la 11 l-au repus pe tata în drepturi la bancă, aşa cum era normal să se întîmple!“, declara fratele lui Nasty în urmă cu câţiva ani.

Gheorghe Năstase a mai trăit apoi până la începutul anilor 80, când s-a stins la vârsta de 77 de ani. „Mă gândesc că ar fi trebuit să dau în judecată statul român după Revoluţie, dar acum e prea târziu“, e finalul spus de Ilie Năstase al unei poveşti care a ruinat sufletul unui mare campion.

,,Vali nu prea le avea cu fotbalul, i-a plăcut mai mult cartea”

Valeriu Argăseală este considerat unul dintre cei mai controversaţi oameni din fotbalul românesc. Fost director economic al Stelei, Valeriu Argăseală, s-a născut la 14 august 1955 în comuna buzoiană Beceni, acolo unde mai locuiesc şi astăzi unele dintre rudele sale.

Valeriu Argăseală a mai avut încă trei fraţi: Ion, care a decedat în urmă cu mulţi ani, Nicolae şi Tiberiu, ultimul fiind stabilit la Băicoi, în Prahova, unde a şi jucat fotbal în timpul comunismului. „Vali nu prea le avea cu fotbalul, i-a plăcut mai mult cartea! Ba chiar, dacă nu ştia lecţiile, mai lua şi câte o bătaie de la părinţii noştri! Oricum, i-a mers mintea, a făcut Electrotehnica la Bucureşti”, povestea, în urmă cu câţiva ani, Tiberiu Argăseală. „Treaba asta cu şcoala i s-a tras de la o fată cu care era coleg. Era febleţea directorului şi avea mereu note peste ale lui. Ambiţia era să o depă­şească, să arate că e mai bun, că ea e favorizată pentru că are profesor sus-pus! Când noi mai ieşeam pe la un fotbal, el rămânea acasă, să mai citească şi să fie mai bun decât fetişcana aia!”, a mai spus fratele oficialului Stelei, citat de adevărul.ro.

Pentru că n-a fost la fel de talentat ca şi Tiberiu, Vali a îmbrăţişat o carieră în arbitraj, acolo unde un alt frate, Nicolae, eşuase. „Nicu, al doilea frate, se apucase de fluierat. Însă n-a avut noroc şi, din cauza vârstei, n-a promovat. Iar Vali i-a zis: «Lasă, frate, că mă bag eu şi să vezi că o să ajung mare!». Uite că s-a ţinut de cuvânt”, a mai povestit Tiberiu Argăseală. Ca toţi începătorii în ale arbitrajului, Valeriu Argă­seală n-a scăpat nici el corecţiile fizice atât de obişnuite în eşaloanele inferioare. „Până nu primeşti prima bătaie pe teren, nu ai fost botezat ca arbitru. Eu am păţit-o la Buftea, într-un meci din Divizia Onoare. I-am dat un «roşu» jucătorului Borcan, iar el a venit la mine şi mi-a luat cartonaşul… cam brutal. Eram şi eu destul de tânăr, eram la început”, a povestit recent cel poreclit ,,Agoniseală” în lumea fotbalului, scrie adevărul.ro.

Arbitrul asistent Valeriu Argăseală s-a făcut însă repede remarcat, el ajungând chiar şi pe lista FIFA la sfârşitul anilor ‘90. De asemenea, preşedintele Stelei a bifat şi două partide ca arbitru de centru în primul eşalon, în sezonul 1990-91. „Când eram arbitru, făceam antrenamente atât în Ghencea, cât şi pe Dinamo, pe urmă pe Tineretului. Aşa era pe atunci, nu erau suspiciunile de acum”, a mai povestit Argăseală pentru adevă­rul.ro. După ce şi-a încheiat cariera, în 2000, a rămas încadrat o perioadă la Atelierele Griviţa Roşie, acolo unde lucrase şi când era arbitru, după care a trecut pentru scurt timp şi la Asociaţia Municipală de Fotbal Bucureşti.

Meme l-a adus în Ghencea

În Ghencea a ajuns în mai 2003, fiind adus de Mihai Stoica, care avea nevoie în club de un bun cunoscător al regulamentelor sportive. La început, Argăseală a fost doar secretar general, însă după doi ani a fost promovat ca director executiv. După plecarea lui Stoica, petrecută în mai 2007, Argăseală a ajuns preşedintele Stelei şi omul de încredere al patronului Gigi Becali. Ulterior, Stoica şi Argăseală au devenit duşmani, Meme susţinând la un moment dat că fostul arbitru asistent l-a trădat! Întrucât Steaua n-a obţinut niciun trofeu cu Argăseală preşedinte, Gigi Becali a hotărât să ia măsuri, deşi fostul arbitru asistent s-a remarcat în tot acest răstimp ca fiind un excelent executant al ordinelor patronului. După revenirea lui Piţurcă în Ghencea, Argăseală a fost retrogradat pe postul de director economic.

Valeriu Argăseală a ajuns pe lista FIFA ca arbitru asistent. Sub conducerea sa, Steaua s-a calificat de două ori consecutiv în grupele Ligii Campionilor (2007, 2008).

Deţine mai multe terenuri şi case de locuit în Ilfov, Bucureşti şi Buzău.