În fiecare lună, este prezentat un exponat însoțit de informații detaliate despre acesta. Fiecare obiect de patrimoniu are o poveste în spate, poveste pe care o știu doar specialiștii și, în cele mai multe cazuri, puține persoane ajung să afle detalii despre acestea, chiar dacă au fost expuse, ani de zile, în sălile muzeului. Vom oferi informații tehnice despre obiecte, dar și interpretări, povești sau chiar misterele care le înconjoară.
Piesa prezentată a fost descoperită în cursul săpăturilor arheologice desfășurate în anul 1973 în așezarea de tip davă de la Cârlomănești. Vasul are forma unei fructiere cu înălțimea de 35 cm și un diametru al gurii de 51 cm. Cupa are o formă tronconică, cu buza lată, iar piciorul este prevăzut cu ferestre triunghiulare decupate. Vasul a fost confecționat dintr-o argilă comună, iar suprafața acestuia a fost acoperită cu un strat subțire din lut, ulterior lustruit. Grație acestui procedeu, după ardere, suprafața vasului a căpătat o culoare maronie cu aspect metalizat. Piesa se datează undeva în intervalul 120 – 80 î. Chr.
În privința denumirii acestui vas majoritatea cercetătorilor îl numesc ,,fructieră“, grație asemănărilor cu fructiera din zilele noastre, deși acest vas nu a avut funcția unei fructiere, ci a fost folosit pentru consumul mâncării.
Fructierele dacice au o poveste interesantă, atât în ceea ce privește apariția, evoluția cât și funcționalitatea acestora. Deși vase cu picior asemănătoare fructierelor sunt cunoscute în număr foarte mic și în epoci mai vechi, în epoca geto-dacică numărul acestora devine foarte mare.
O constatare interesantă este apariția bruscă, cândva în jurul anului 150 î. Chr., a acestor recipiente, care cunosc în perioada următoare o adevărată explozie în privința cantității în care acestea au fost produse, fiind răspândite în toată aria culturi geto-dacice. De asemenea, această evoluție s-a făcut în același timp cu o diminuare a recipientelor tradiționale utilizate pentru consumul mâncării, cum ar fi străchinile și castroanele.
Motivul pentru care geto-dacii au început să fabrice fructiere
Apariția fructierei coincide oarecum cu o serie de prefaceri în viața spirituală a geto-dacilor, cum ar fi dispariția necropolelor și apariția sanctuarelor și a altarelor decorate, ceea ce arată că s-a produs o adevărată transformare la nivelul credințelor religioase. De asemenea, după cucerirea romană, se constată o diminuare drastică a acestor recipiente, care de asemenea o putem pune în legătura cu diverse transformări spirituale. Credem că aceste idei ar putea reprezenta puncte de plecare pentru a înțelege motivul pentru care geto-dacii au început să fabrice fructiere și să le utilizeze pentru consumul hranei, în detrimentul străchinilor, care erau mult mai simple de folosit și mai ușor de produs.
Putem presupune că, inițial acest vas a avut un rol important în sfera cultică sau poate legat de anumite consumații rituale de alimente cu prilejul diverselor ceremonii, însă în timp el a devenit foarte „popular” și la „modă”, nelipsind practic din nici o gospodărie dacică.
O altă întrebare care se pune este în ce măsură fructiera, ca vas utilizat pentru consumul hranei, era folosit zilnic sau doar în anumite momente legate de diverse practici religioase sau funerare. Fără doar și poate că răspunsul la această întrebare este greu de dat, dar un lucru cert este că utilizarea acestor recipiente pentru consumul alimentelor nu poate fi pus la îndoială.
Dr. SEBASTIAN MATEI este cercetător la Muzeul Județean Buzău