Rodica Tache (muzeograf secția istorie-artă)
(MIMI PODEANU, „Tradiții“, 520x300cm, lână, tehnica de lucru: haute-lisse, 2/2 sec. XX)
Artista creează imagini în această tapiserie ,,Tradiții“ care păstrează tradiția și originalitatea obiceiurilor românești: icoana pusă pe peretele de răsărit, înconjurată de ștergarul brodat, voinicul pe cal, galopând pe lunci și văi înflorite ca să ajungă la mândruța ce-l așteaptă la fereastră, roata morii care se învârte etc. Să nu uităm că în perioada în care a trăit ea, tradițiile populare erau încă vii, trăite de participanți direct în mijlocul evenimentelor.
A contat în reușita temei, atitudinea ei investigatoare, de la căutare și selectare până la alegerea finală a semnelor și simbolurilor, de multe ori depășind așteptările prin semnificații. Putem considera lucrarea ,,Tradiții“ de Mimi Podeanu ca o compoziție cu rădăcini puternice în arta populară tradițională românească, în scoarță. Lucrarea ,,Tradiții“ are în sine un grafism clar și accentuat prin contrastul de forme– simbol, în tonalități deschise și colorate pe fundalul închis și sobru, fundal ce poate fi interpretat ca o întindere nesfârșită a cerului noaptea, pe care sclipesc stelele. Artista metamorfozează printr-un autentic talent, valorile ei spirituale: bucurii din basmele copilăriei, legende populare, evocările amintirilor prin viziuni proprii, adevărate capodopere decorative. În tapiserie artista poetizează totul prin atmosfera culorilor și formelor. Privitorul acestei lucrări intră într-o lume spirituală, filozofică, poetică și contemplativă, cu o mare încărcătură de simboluri și semne, ca de exemplu stelele de pe cer. De aceea, artista a pus pe cerul întunecat, monocrom negru, ușor vibrat, ales de ea ca fundal al tapiseriei, o mulțime de forme luminoase și rafinat colorate, parcă împodobind un brad de Crăciun. Taina acestei tapiserii, fără să-i lipsească frumusețea decorativă, are în primul rând o frumusețe ce se adresează spiritului, sensibilității, educației și creștinătății românului, așa cum frumusețea percepută de oamenii creștini în biserică când privesc o icoană nu este de ordin fizic, ci spiritual. Caracterul unitar al lumii decorative, suspendarea tuturor modulelor, chiar și una dacă ar lipsi din acest echilibru compozițional ar aduce după sine prăbușirea ansamblului de module, sau mai bine zis a structurii compoziționale. Pare un iconostas pe care sunt așezate icoanele, trezindu-ne o emoție spontană, intensă, involuntară, sau meditativă, emoție care îl caracterizează pe creștin, pe omul sensibil, pe omul profund și înțelept, pe creator și artist, în general naturile umane superioare.
A ilustrat stele-făclii, imagini luminoase ce strălucesc pe cerul de taină a universului cu momente iscusit alese din tradiția poporului român. Ele au fost filtrate prin viziune creștină, de regulă mediatoare – prin Hristos (lumină) situat în centrul geometric al tapiseriei – între curgerea lină a povestirilor bunicilor din copilărie și bucuria unei investigații profunde și atente în realitatea neamului, realitate ilustrată prin universul semnelor și simbolurilor (foto 1, detaliu).
Din punct de vedere spiritual, compoziția conține simboluri ca, icoana înconjurată de ștergarul țesut cu migală de gospodina casei, cu motive florale; un sfânt din icoană reprezentat printr-o lumină de la care pornesc o mulțime de raze. Alt motiv decorativ este ancora. Ancora conține lumină, este făcută din flori și este înconjurată de flori, crenguțe cu flori și frunze, rozete cu multe raze, spiralate.
Distingem, în viziunea ei, privind decorul compozițional, două perspective: cea spirituală și aceea a tradițiilor etnografice ale poporului român. Este un dialog între taină și realitate, între întuneric și lumină, între culoare și non-culoare, un spațiu al împletirii strânse de tradiții și al contrastelor, dar care se potențează reciproc, întunericul micșorându-se lângă umbră și lumina crescând și devenind un principiu al binelui. Lumina simbolizează viața biologică trecătoare și întunericul, viața veșnică a sufletului în credința populară.
Centrul geometric al tapiseriei este cel mai important (foto.1, detaliu) . El se transformă într-un imn al bucuriei care încălzește inima privitorului, doar pe alocuri umbrit de tristeți, prin ilustrarea simbolică a Cinei cea de Taină, cu semnificație profundă, spirituală, asemănându-se unui cordon ombilical, o cale de formare, hrănire și supraviețuire pentru om, iar prin paginare în centru geometric, primind importanță compozițională vitală. Frumusețea tapiseriei se ridică la nivel de excelență a creației artistice decorative în domeniu, incluzând fiecare amănunt decorativ, totul devenind o problemă de căutare, interpretare și afirmare a trăirilor spirituale de iubire a artistei. Artista orientează gândirea privitorului spre existența tainei văzută ca lumină. Centrul compoziției este luminos. Aceasta este lumina care îl reprezintă pe Hristos la Cina cea de Taină. Misterul se conturează dincolo de cunoașterea privitorului, el rămânând inaccesibil. Artista, neputând exprima frumusețea divină însăși, inefabilă și inepuizabilă a Creatorului ei, o exprimă prin simbolul unei lumini, – manifestarea sensibilă a Creatorului printr-o aureolă. Aureola simbolizează centrul de energie spirituală, iradierea luminii supranaturale, răspândirea, expansiunea afară din sine a luminii în jurul capului. Creatorul, o lumină cosmică, universală, ce luminează ochii tuturor oamenilor în lumea aceasta, este așezat la o masă alături de cei doisprezece apostoli, sugerați prin mici lumini vibrane. Lumânarea este simbolul luminii și simbolul sufletului celui care o ține în mână, sinteza materiei și a spiritului. Masa, exprimată prin simbolul unui pește, orientează gândul spre îndepărtata noastră origine, înțeleasă și neînțeleasă, știută sau tainică. Lumina are și funcție protectoare, deoarece alungă întunericul și atunci vezi și te poți conduce, iar în plan spiritual e expresia bunăstării sau a relației armonioase, generoase a omului cu semenul său, așa cum fața omului bun răspândește lumină. Artista ne conduce spre contemplarea frumuseților inefabile ale acestei lumi care au ca scop întrezărirea vagă a frumuseții divine, la taina celui care a creat toate acestea, la frumusețea interioară.
Alt simbol este fereastra la care stă în veșnicie juna țărăncuță așteptând iubitul să vină din armată, de la război sau de la muncile câmpului. Trecerea vremii este simbolizată de acea mișcare dată de fațetele rozetei, simbolul unei roți care pornește moara satului. Important este și simbolul cu voinicul pe cal, o temă foarte îndrăgită de poporul român, legată de basmele și de legendele populare. Este vorba despre viteazul, (vezi foto.2 bis, detaliu), care se întoarce victorios de la luptă sau voinicul care se grăbește să ajungă la mândruța iubită.
Ne bucurăm privirea cu toate acele frumuseți, pentru că întreaga tapiserie se transformă în Cina cea de Taină a noastră, a românilor, a privitorilor, o cină la care suntem invitați, o participare a noastră la binele mesajului și festinului spiritual, ca să ne bucurăm sufletul și mintea cu această capodoperă decorativă, intitulată Tradiții.