Dr. Sebastian Matei, cercetător Muzeul Județean Buzău
Piesa reprezintă o brățară plurispiralată, având ambele capete ușor aplatizate, unul dintre ele redând capul unui șarpe. Ea a fost descoperită în cursul cercetărilor arheologice efectuate în situl Cârlomănești – Cetățuia în anul 2013. Este o piesă de dimensiuni relativ mici, respectiv 53 mm diametru, ceea ce ne sugerează faptul că a fost purtată de un copil. Pe baza contextului arheologic, această brățară se datează între anii 120-70 î Chr.
Brățările plurispiralice din argint sunt descoperiri relativ rare în așezările și cetățile dacilor, fiind rezervate exclusiv aristocrației. Interesant este faptul că majoritatea descoperirilor apar în zone izolate, în afara așezărilor, sub forma unor tezaure, depuse, cel mai probabil, cu un scop cultic sau ceremonial și nu ca urmare a unor pericole iminente, după cum pare să arate ultimele cercetări în domeniu. În cadrul acestor tezaure se întâlnesc, alături de brățări, cercei, inele, pandantive, fibule, monede și vase, toate din argint și extrem de rar din aur.
Aurul, interzis oamenilor de rând
Argintul a reprezentat principalul metal prețios din care au fost realizate podoabele dacilor. În contrast, aurul lipsește aproape cu desăvârșire din siturile geto-dacilor, dacă excludem celebrele brățări din aur descoperite în zona Munților Orăștie, unde se afla capitala regatului dac, Sarmisegetusa. Aceste descoperiri par să confirme faptul că aurul reprezenta un monopol regal, populației de rând, inclusiv a aristocrației, fiindu-i interzisă deținerea sau acumularea privată a acestui metal. Sigur că nu putem exclude și o interdicție rituală devenită deja tradiție, de a purta acest metal doar de către dinaști, așa cum o dovedesc fabuloasele morminte princiare din secolul al IV-lea î. Chr.