În tumultumul cotidian, în una dintre cele mai circulate zone ale oraşului, zecile de trecători întorc curioşi capul către bărbaţii cu tâmplele albite care stau grupaţi în faţa Hotelului Coroana.
În tumultumul cotidian, în una dintre cele mai circulate zone ale oraşului, zecile de trecători întorc curioşi capul către bărbaţii cu tâmplele albite care stau grupaţi în faţa Hotelului Coroana.Discursurile pe care fiecare le ţine pe trotuar îi fac pe trecători suspicioşi, de parcă undeva ar exista o cameră ascunsă. Bărbaţii din faţa hotelului nu sunt însă nici actori şi nici nu fac cuiva vreo farsă. Ei sunt scriitorii buzoieni care au crescut în celebrul Cenaclu „Alexandru Sahia”, cenaclu care a avut sediu chiar la etajul al doilea al clădirii actualului hotel.
La 43 de ani de la închiderea celebrului cenaclu frecventat de nume cunoscute ale literaturii române – Ion Gheorghe, Ion Băieşu, Ion Nicolescu, Mircea Ichim, Florentin Popescu – regizorul Nicolae Cabel a montat pe unul dintre pereţii clădirii o placă comemorativă care să amintească buzoienilor de existenţa acestuia.
Evenimentul desfăşurat vineri s-a bucurat de prezenţa unor foşti membrii ai cenaclului sau scriitori influenţaţi de activitatea literară din acea perioadă: Dumitru Ion Dincă, Passionaria Stoicescu, Florentin Popescu, Dumitru Dănăilă, Aurelian Mareş, Emil Niculescu, Viorel Frîncu, Ion Gătej, Marin Ifrim, Nicolae Pogonaru, Stan Brebenel etc.
„După părerea mea, acest cenaclu, care a funcţionat între anii 1949 şi 1969, a fost o pepinieră generoasă a literaturii române. Pentru mine, anii petrecuţi aici au fost ca o lecţie de cultură şi viaţă. O parte din ADN-ul meu spiritual aici s-a nuanţat şi voi avea mereu o recunoştinţă deosebită pentru locul acesta. De aceea am montat această placă memorială. Am socotit că este datoria mea şi mă bucur că au fost lângă mine foşti colegi lângă care am crescut”, a declarat Nicolae Cabel.
„Şase luni nu am avut curaj să vorbesc”
Odată cu întâlnirea de vineri, cei prezenţi au rememorat anii petrecuţi sub „bagheta” lui George Ceauşu, vorbind despre tot felul de întâmplări nostime din acei ani.
„Acest cenaclu funcţiona la etajul al doilea, sub egida Casei Orăşeneşti de Cultură. Mentorul nostru spiritual era inginerul George Ceauşu, cel care conducea cenaclul. O serie de personalităţi cum ar fi Dem Iliescu sau Mihai Boghiţoiu ne făceau părtaşi la propria biografie, ei suferind opresiunile regimului trecut din cauza convingerilor politice sau literare. Precedentul era sufocant, iar când am venit eu la cenaclu, la 15 ani, aici încă veneau A. I. Zăinescu, Gheorghe Istrate, Ion Gheorghe, Ion Băieşu, Passionaria Stoicescu, Florentin Popescu – repere ale literaturii române de astăzi. Timp de şase luni de zile nu am avut curaj să deschid gura, pentru că aceste personalităţi mă copleşeau. Îmi amintesc că adevăratele şedinţe se ţineau după cenaclu, la Cofetăria Macul Roşu, unde se schimbau păreri despre apariţiile editoriale, noile orientări în literatura europeană.. Cenaclul <Sahia> este cea mai importantă şcoală pe care am absolvit-o în viaţa mea”, a declarat scriitorul Dumitru Ion Dincă.