Cu siguranță, afirmația premierului cum că ,,ne paște un război”, a făcut ocolul urechilor inteligente ale planetei încă înainte ca vreun ziarist, om politic ori de stat,
analist politic ori militar sau vreun cetățean de rând să se crucească la auzul celei mari gafe comise de Victor Ponta în perioada de când se află la conducerea Executivului de la București. Las la o parte cinismul glumiței de cartier pe care a conținut-o partea a doua a acestei afirmații, cea cu crearea de locuri de muncă în industria de apărare în cazul unui conflict armat, însă trebuie reținut faptul că, de această dată, premierul s-a dovedit ,,periculos în cretinătatea lui”, după cum l-a caracterizat un membru marcant al opoziției.
Pe de altă parte, o bucățică din mine se bucură de când am auzit această declarație. Mă bucur, pentru că, de această dată, Victor Ponta și-a tăiat singur craca de sub picioare și și-a așezat-o pe drumul către Cotroceni, drum pe care îl crede, încă, neted. Mă bucur pentru că, acum, este clar pentru toată lumea (cea civilizată, bineînțeles!) că un asemenea ins, devenit pericol public prin declarații care nu pot decât să inflameze niște spirite deja încinse – începând cu cele de la granița estică a României și terminând cu capătul vestic al lumii democratice – nu poate fi lăsat să ajungă șeful unui stat membru al Uniunii Europene și al Alianței Nord-Atlantice.
Și, cu această ocazie, nu pot să nu-mi amintesc un episod consumat în ziua turului al doilea al alegerior prezidențiale din toamna anului 1996, când devenise clar pentru oricine faptul că Ion Iliescu era o piedică în cale integrării României în structurile europene și euroatlantice. Atunci, șeful unui servicu secret românesc a declarat, la ieșirea din cabina de vot, că a votat pentru schimbare. Schimbare care s-a și produs.
Sunt convins că, în toamna acestui an, strategia va fi ceva mai subtilă…