* Inspectorul Ioan Emil Stegărescu a renunţat la catedra universitară pentru a lucra la „detectorul de minciuni”
Absolvent de psihologie şi încadrat în Poliţie din anul 2005, inspectorul Ioan Emil Stegărescu îşi desfăşoară activitatea într-unul din cele mai râvnite birouri din sediul IPJ, o încăpere mobilată simplu.
* Inspectorul Ioan Emil Stegărescu a renunţat la catedra universitară pentru a lucra la „detectorul de minciuni”
Absolvent de psihologie şi încadrat în Poliţie din anul 2005, inspectorul Ioan Emil Stegărescu îşi desfăşoară activitatea într-unul din cele mai râvnite birouri din sediul IPJ, o încăpere mobilată simplu, dar în care nu este niciodată nici prea frig, nici prea cald, nici prea lumină, dar nici foarte întuneric, gălăgia de pe hol abia dacă răzbate în interior şi în plus, nu poate fi deranjat decât dacă becul roşu montat deasupra uşii este stins, în caz contrar fiind strict interzis oricui ca măcar să bage capul pe uşă. Nu este vorba de nişte privilegii speciale ce i se acordă ofiţerului în vârstă de 33 de ani, ci de condiţiile absolut necesare pentru ca activitatea desfăşurată de acesta să dea rezultate, pentru că Emil Stegărescu este singurul poliţist din IPJ special pregătit să lucreze cu aparatul poligraf, numit în limbaj mai popular „detectorul de minciuni”.
Cariera profesională şi-a început-o ca şi cadru didactic universitar după ce a absolvit Facultatea de Psihologie, însă apariţia unui post de psiholog în cadrul IPJ pentru a lucra cu aparatul poligraf l-a determinat să se reorienteze. O influenţă în acest sens a avut-o şi reputatul psiholog criminalist Tudorel Butoi, pe care l-a avut profesor în facultate, la un curs opţional de psihologie judiciară. La acel moment, posturile respective nu existau în organigrama Poliţiei, aşa că viitorul ofiţer de poliţie a rămas doar cu interesul pentru acest domeniu, urmând după facultate o carieră didactică.
Oportunitatea s-a ivit în 2005, când în organigrama IPJ Buzău a apărut postul respectiv după ce inspectoratul primise în dotare un astfel de aparat, care constituia o curiozitate la acea vreme.
Ca să lucrezi la poligraf, este absolut necesar să ai calităţile pe care la are un psiholog
După câteva stagii de pregătire, şi-a intrat în pâine, primind spre testare cazuri mai „mărunte”, care au devenit ulterior din ce în ce mai complexe. „La început, primeam cazuri mai uşoare, de genul infracţiunilor de furt, de exemplu, iar ulterior acestea au sporit în complexitate şi am început să testăm şi persoane implicate în infracţiuni mai grave, cum ar fi distrugeri, incendieri şi altele asemenea”.
Este convins că meseria sa nu o poate face cu succes decât un psiholog, pentru că e nevoie de anumite calităţi pe care le au doar cei cu această profesie. „Trebuie să fii calm, pentru că noi studiem reacţiile persoanelor în baza unor indicatori şi trebuie să nu influenţezi în niciun fel aceste reacţii. Trebuie şi foarte multă răbdare şi să încerci să te pliezi pe personalitatea celui pe care îl intervievezi, sunt persoame cu diferite grade de emotivitate, iar fiecare trebuie examinat la un anumit standard…noi îi spunem standard optim. Sunt persoane foarte emotive, care au o multitudine de reacţii şi sunt persoane foarte reci, cu stăpânire de sine, iar fiecare trebuie adus la acel standard optim.” Aşa se explică şi condiţiile speciale despre care vorbeam la începutul acestui material, acestea având rolul de a crea în laborator o atmosferă cât mai neutră, astfel încât persoana examinată, mai exact reacţiile acesteia, să nu poată fi influenţate de alţi factori cum ar fi lumină prea puternică, frig sau căldură, prea mult zgomot ori linişte apăsătoare.
Reacţiile la minciună diferă în funcţie de IQ
Oricât de mult s-ar strădui cineva, detectorul de minciuni este greu de păcălit, întrucât acesta analizează mai multe reacţii ale celui care răspunde la întrebări şi care este conectat în acest timp la senzori ce monitorizează respiraţia, tensiunea arterială, transpiraţia, conductibilitatea electrică de la nivelul pielii şi mişcările corpului. „Dacă cineva ar încerca să bată aparatul, acesta nu prea îi lasă cale de scăpare. Respectivul îşi poate controla respiraţia, dar poate îi creşte tensiunea… ideea e că cel puţin unul dintre senzori se modifică”. Reacţiile oamenilor atunci când încearcă să mintă au fost studiate ştiinţific, un studiu recent încercând să stabilească aceste reacţii în funcţie de coeficientul de inteligenţă al subiecţilor. „S-a stabilit că persoanele cu o inteligenţă mai redusă, ca să zic aşa, au mai multe modificări pe tensiune şi îşi controlează respiraţia, iar cei care au un IQ mai ridicat au modificări la respiraţie, mai puţin pe tensiune”.
Bineînţeles, fiecare examinare se face pornind de la prezumţia de nevinovăţie, iar nu orice reacţie poate indica faptul că „subiectul” este nesincer. Din această cauză, testarea se desfăşoară în trei etape distincte. Prima constă într-o discuţie cu cel examinat pentru ca psihologul să îi cunoască personalitatea, reacţiile şi să îl pună la curent cu întrebările ce îi vor fi adresate. Urmează apoi testarea propriu-zisă şi studierea de către examinator a indicaţiilor date de senzorii aparatului, iar în final are loc o nouă discuţie pentru ca psihologul să-şi confirme rezultatele testării.
Poliţistul care dovedeşte ştiinţific că minciuna are picioare scurte (VIDEO)