Prezent la Convenţia Naţională a Partidului Democrat Liberal şi pentru a da girul, prin discursul său, grupării premierului Emil Boc, preşedintele Traian Băsescu a plâns din nou. A scris, astfel, încă o filă din epopeea începută în vara anului 2004, odată cu episodul “Dragă Stolo”.
Nu suntem adepţii teoriei conform căreia Traian Băsescu este o întruchipare vie a zicalei conform căreia cine îşi pune la piept mărţişor în tinereţe plânge la maturitate când este sub zodia lui Bahus, dar nu putem să nu remarcăm decât că preşedintele lăcrimează în public doar atunci când are de-a face cu probleme politice de mare însemnătate pentru el, nu pentru ţară. Altfel nu s-ar explica de ce din ochii săi nu a curs nicio lacrimă atunci când, de exemplu, a anunţat măsurile de austeritate din vara anului trecut, când ne-a explicat tuturor cât de tare trebuie să strângem cureaua. Dar, să vedem ce au de spus cetăţenii din Racoviţeni cu care am stat de vorbă în timpul dezbaterilor din Poiana luă Iocan în legătură cu acest subiect, după ce i-am rugat să ne răspundă la următoarea întrebare:
V-a impresionat că preşedintele Traian Băsescu a plâns, din nou, la Convenţia P.D.L.?
· Nu m-am uitat cu P.D.L.-ul, am văzut la sfârşit c-a pus-o pe Udrea, pe ăştia…
· Asta, tineretul, pentru ăi bătrâni…, eu nu m-am mai uitat. Tineretul, că ei au de-a face cu el. Daă nici aicea la noi nu aş fi fost de acord, n-am cunoştinţă de asta.
· Ei, acuma, fac ca ăia, aş plânge şi eu dacă aş avea de ce. Dacă am de ce, aş plânge!
· Da, e un truc! S-a mai întâmplat aşa ceva, dumneavoastră ştiţi! E un truc pe care-l foloseşte adeseori.
· Da, a plâns, am văzut, ha-ha-ha! Aşa e, m-a impresionat!