Mass-media românească a scris mult despre actuala situație economică a Greciei, iar pe Internet circulă fel de fel de ironii la adresa grecilor de rând, toate referitoare la ”sedentarismul” și la tabieturile boierești ale acestora. De parcă grecul de rând ar fi de vină – pentru că își triplează timpul pentru băut cafeaua sau porția zilnică de băutură tradiționala „uzi”, altceva mai bun neavând de făcut -, și nu clasa politică lipsită de viziuni ideologice și pragmatism economic, coruptă și bântuită de năravuri populiste clare, demagogice.
Cu ani în urmă, aflat în Anglia, mă tot miram de ce, dimineața, toate verandele cofetăriilor și terasele localurilor sunt pline doar de oameni în vârstă. Priveam uimit acest spectacol matinal al senectuții și mă tot întrebam de ce văd în jur numai persoane cu părul alb, cel puțin octogenare. Întrebând pe cineva unde sunt tinerii localității respective, am primit un răspuns sec: ”Sunt la muncă!”.
Aici, acum, în anul de grație 2015, în fiecare dimineață, în zilele de lucru, nu doar sâmbăta și duminica, asist la un spectacol care se derulează invers celui văzut în Anglia: toate terasele localurilor din centrul orașului sunt pline-ochi numai și numai cu tineri bine îmbrăcați, bine ,,dotați” fizic și bine utilați cu toate ,,harnașamentele” tehnice de ultimă generație: tablete, telefoane mobile etc. Pâlcuri de tineri și tinere care, cel puțin în aparență, nu au nicio grijă și dispun de bani suficienți pentru a se plictisi pisicește unii lângă ceilalți. E un spectacol sociologizabil, asupra căruia nu insist. Cert este că tineretul în discuție reprezintă ,,lumea bună” a noilor generații, parte de investiție a fiecărei familii cu conturi solide în bănci.
Începem să trăim precum grecii din fruntea țării. Unii dintre noi. Adică ei și copiii lor. Ceilalți, deja suntem gata să fim greci, la figuratul concret al falimentului. Nu sunt sociolog și nu am nimic cu generațiile tinere; dimpotrivă, sunt situații când mă înclin în fața lor. Totuși, având în vedere cele zise în aceste rânduri mâhnite, când văd acei tineri pe terasele târgului, nu la ei sau la viitorul lor mă gândesc, ci la întreaga clasă politică, la halul în care ne-au adus Parlamentul, Guvernul, partidele și alte instituții ale statului. Pe ,,linie moartă”…