Este al treilea an în care voi trăi, în calitate de părinte – oarecum de pe tușă, dar în cunoștință de cauză – săptămâna ,,Școala altfel”. Pe care, eu, cel puțin, mi-am imaginat-o,
dintotdeauna, drept o oportunitate pentru cei mici, indiferent că se găsesc în categoria bobocilor ori în cea a adolescenților aflați cu gândul și cu energiile canalizate către marile examene ale vieții, de a îmbina plăcutul cu utilul în cadru instituționalizat, într-o săptămână de respiro, completată cu vacanța de Paști, care prefațează ,,asaltul final” al sfârșitului de an școlar. Drept pentru care am aplaudat inițiativele acelor cadre didactice care au înțeles să consacre cel puțin două zile din această perioadă prezenței la anumite “întâmplări culturale” și unei cât de mici orientări către un liceu ori o meserie, în funcție de vârsta elevilor pe care-i păstoresc.
Ce ne facem, însă, dacă profesorii sunt orientați, în mod instituționalizat, către ,,întâmplări culturale” care nu au nici în clin nici în mânecă cu ceea ce ar trebui să învețe în plus niște elevi? Mi-am pus serios această întrebare când am auzit de micul scandal care se profilează la orizont după ce Inspectoratul Școlar al Municipiului București a trimis note către unitățile de învățământ din Capitală, înștiințându-i pe cei responsabili că elevii lor au oportunitatea de a participa la filmările unor ,,emisiuni de tineret” precum ,,Neatza cu Răzvan și Dani” și ,,Te cunosc de undeva”.
Las la o parte faptul că postul TV care difuzează respectivele emisiuni aparține aliatului pe linie politică al păstorului social-democrat al învățământului românesc. Nu mă pot gândi decât că, la respectivele emisiuni sunt invitate, de obicei, personaje care țin primele pagini ale tabloidelor, al căror nume este asociat, în cel mai bun caz, cu noțiunile de chirurgie estetică, prostituție de lux și incultură. Și aceasta, în condițiile în care Capitala nu se poate compara cu niciun județ din țară în ceea ce privește cantitatea și diversitatea evenimentelor culturale dintr-o singură săptămână.
Spre cinstea lor, nu am auzit ca reprezentanților învățământului buzoian să le fi trecut măcar prin cap asemenea idei. Dar, totuși, paza bună trece primejdia rea!