Despre fostul președinte Traian Băsescu se pot spune multe; și de bine și de rău. Unii spun numai de bine, alții numai de rău. Ca-n povestea cu rabinul, toată lumea are dreptate, iar la capitolul „de bine“ mulți contabilizează faptul că „a dat drumul la Justiție“.
Unul dintre cei mai apreciați editorialiști ai momentului scria, în perioada în care Direcția Națională Anticorupție începuse să strângă cam tot ce se putea aduna din jurul lui Traian Băsescu, că istoria va putea consemna faptul că fostul președinte a avut un mandat cu adevărat bun doar în momentul în care el însuși va suporta rigorile legii din partea magistraților cărora le-a permis să-și facă datoria așa cum trebuie.
Numai că, de atunci, agenda fostului președinte s-a schimbat în totalitate, mai ales de când pupila sa Elena Udrea, s-a transformat, din primul candidat-femeie la președinția României, într-un client al procurorilor anticorupție și al Arestului Central, urmând parcă destinul lui Ninel Potârcă, ajuns după gratii pentru șase ani după ce 2009 visa să ia calea Cotrocenilor.
Sunt sigur că atacurile lui Traian Băsescu lansate către toate instituțiile sistemului judiciar, cu precădere asupra Direcției Naționale Anticorupție și a șefei acesteia, nu sunt întâmplătoare. Simte și el că sunt șanse mari ca vorbele editorialistului să fie, de fapt, o profeție. Din care, joi, s-a îndeplinit o parte, prin condamnarea fratelui Mircea Băsescu la patru ani de închisoare cu executare.