După un recent volum de teatru istoric, Sava Bogasiu (pseudonimul literar al pr. prof. Mihail Milea) revine în forță cu
o carte de versuri pe aceeași tematică: „Stihuri brâncovenești” (Ed. Alpha MDN, Buzău, decembrie 2014). Majoritatea poemelor sunt scrise în vers alb, au cursivitate și sunt însoțite de o grafică complementară adecvată.
Câteva sunt concepute sub formă de acrostih sau în rimă. Toată candoarea textelor vine de undeva din zona inocentată a antemergătorului Ienăchiță Văcărescu: „Acatiste, priveghi și liturghie/Câte stele-n ceruri și fire de nisip pe mare/Atâtea lacrimi să avem la liturghie/Când le facem prăznuirea mare” (pag. 97). Volumul se încheie cu două poeme epice, „oratorii” pentru Constantin și Maria Brâncoveanu. Pe ultima copertă a foarte elegantului volum, autorul face o simplă și modestă precizare motivațională: „Volumul de versuri <Stihuri brâncovenești> este un buchet de flori versificate în duhul iubirii și al credinței sfinte față de această familie voievodală a Sfinților Brâncoveni, al căror nume s-a întipărit pentru veșnicie în cartea de aur a neamului românesc”.
Prevăd acestor două cărți, recent apărute, ale lui Sava Bogasiu, un destin literar interesant.