*Ministrul Mircea Diaconu, Alice Barb, Dan Tudor, Diana Lupescu şi Alexandru Jitea au stat la poveşti cu spectatorii
Întâlnirea cu mari actori de ieri, de la Biblioteca Judeţeană, şi-a meritat cu vârf şi îndesat motto-ul: „Întâlniri pentru care merită să chiuliţi de la şcoală sau să plecaţi de la serviciu”. În absenţa lui Horaţiu Mălăele, care nu a mai putut ajunge în aula buzoiană, au venit să vorbească cu publicul ministrul Culturii, Mircea Diaconu, Alice Barb, Diana Lupescu, Dan Tudor şi Alexandru Jitea, tema colocviului fiind „actori şi regizori”. Alături de ei a mai fost şi Victor Ioan Frunză, considerat unul dintre cei mai mari regizori români la ora actuală.
*Ministrul Mircea Diaconu, Alice Barb, Dan Tudor, Diana Lupescu şi Alexandru Jitea au stat la poveşti cu spectatorii
Întâlnirea cu mari actori de ieri, de la Biblioteca Judeţeană, şi-a meritat cu vârf şi îndesat motto-ul: „Întâlniri pentru care merită să chiuliţi de la şcoală sau să plecaţi de la serviciu”. În absenţa lui Horaţiu Mălăele, care nu a mai putut ajunge în aula buzoiană, au venit să vorbească cu publicul ministrul Culturii, Mircea Diaconu, Alice Barb, Diana Lupescu, Dan Tudor şi Alexandru Jitea, tema colocviului fiind „actori şi regizori”. Alături de ei a mai fost şi Victor Ioan Frunză, considerat unul dintre cei mai mari regizori români la ora actuală.
Evenimentul s-a derulat sub forma unor mărturii fascinante din cariera fiecărui invitat, mărturii despre evoluţia profesională a fiecăruia.
Mircea Diaconu:
„Îmi aduc aminte că am auzit cândva, prin anii ’70, la radio, un interviu cu un sudor. Erau dialogurile alea cu oamenii muncii, care trebuia să îşi dea cu părerea despre artă, cultură… L-a întrebat reporterul pe sudor despre viaţa lui şi cum se regăseşte ea în piesele de teatru. El a tăcut puţin şi a zis: <pe mine nu mă interesează ce sunt eu, ci ce aş putea să fiu!>. Despre asta este vorba: la teatru veniţi să aflaţi ce aţi putea să fiţi şi nu sunteţi. La fel şi actorul. Nu degeaba se spune că în teatru fetele cuminţi joacă cel mai bine roluri de prostituate”.
Dan Tudor:
„Este incredibil că am ajuns să fiu prezentat ca tânăr regizor de fostul meu profesor de actorie de film, Mircea Diaconu, cel care îmi spunea: <ce îţi trebuie ţie actorie, Dane? Vezi-ţi, mă, de cariera ta!> Eu am devenit din şofer, actor, aşa că trecerea de la actorie la regie a fost simplă. În cazul meu, gândul de a mă apuca de regie a plecat de la intenţia de a te grădinări singur. A fost o conjuctură. A venit la noi, la Naţional un regizor rus nu prea talentat şi, după spectacolul care nu prea a plăcut, a urmat un altul, <Proba de film>, în care eu trebuia să fiu un tractorist. Rusul a plecat, iar eu m-am rugat de toţi să ducem la capăt spectacolul. M-am ocupat eu şi l-am făcut destul de bine, l-am prezentat prin nişte festivaluri şi am primit apoi telefoane de pe la directorii de teatru. Spectacolele mele cred că au o poveste, ăsta este secretul şi nu vreau să mă dau mai deştept decât spectatorii”.
Alice Barb:
„Eu nu am vrut să ajung regizor. Nu am vrut să fiu nici măcar actriţă, ci muzician. Terminasem pian şi canto la liceul din Cluj şi am mers să dau la Conservator, dar m-am îndrăgostit de un băiat care vroia să facă teatru şi m-am dus şi eu cu el la Actorie. M-am îndrăgostit de teatru. (…) Dem Rădulescu m-a învăţat că teatrul este bucurie. Dânsul m-a lăsat să colaborez din facultate la Bulandra, încă din anul I. Am colaborat cu Cătălina Buzoianu, apoi a venit Liviu Ciulei şi a făcut distribuţia la <Visul unei nopţi de vară>. El m-a văzut, m-a ales şi, participând la lecturi, am început să aplic ce învăţam acolo şi la cursuri cu colegii mei. Aşa am primit sfatul de a mă apuca de regie. Am plâns două luni, pentru că era o jignire. Eu visam să devin o mare actriţă la Bulandra şi aveam toate şansele. Am mers la Regie, convinsă că mă voi întoarce, pentru că nu o să îmi placă. Nu m-am întors. Mi-a plăcut şi îmi place că pot să creez o întreagă lume şi să filtrez emoţiile tuturor personajelor”.
Diana Lupescu:
„Am debutat ca regizor la Buzău şi de aceea aici mă simt foarte legată de public. În cariera mea de actriţă, nu am avut întâlniri cu actori mari şi asta m-a durut. Am jucat mult însă, devenind recunoscută. Soţul meu, Mircea Diaconu, a ajuns director la NOTTARA şi, ca lumea să nu spună că a început să îşi pună nevasta să joace în piese, nu am mai jucat vreo cinci ani. Am zis că merită să încerc Regia şi asta am făcut, începând din şcoală”.
{loadposition zgalerie05234}