O fostă judecătoare la Înalta Curte de Casație și Justiție, originară din comuna buzoiană Beceni, poate pune punct mandatului prefectului Carmen Ichim, dar și lacăt pe ușa Instituției Prefectului. Elena Cîrcei, fost magistrat, pensionat în 2015 prin decret prezidențial, cere despăgubiri de 70.000 de euro pentru un titlu de proprietate neemis tip de 26 de ani, deși există o hotărâre judecătorească în acest sens.
La această sumă se adaugă penalitățile zilnice, între 100 și 1.000 de lei, ceea ce înseamnă o sumă minimă de 200.000 de euro și care poate ajunge până la 2,1 milioane de euro.
Procesul pentru obținerea despăgubirilor a fost intentat direct prefectului, pe persoană fizică, pentru că n-a fost emis titlul de proprietate, iar Carmen Ichim se teme că-l va pierde, ceea ce înseamnă că aceasta ar putea fi obligată să plătească din buzunar suma colosală.
Cazul a fost luat în discuție miercuri, în ședința extraordinară a Comisiei județene de Fond Funciar, spre finalul căreia prefectul Carmen Ichim, vizibil afectată de consecințele pierderii procesului cu fosta judecătoare, a izbucnit în lacrimi.
Carmen Ichim a spus că știa care este suma cerută ca despăgubire, nu și că se cer penalități de până la 1.000 lei/ zi în cei 26 de ani de când trebuia emis titlul de proprietate.
Revoltată, Carmen Ichim crede că fostul magistrat ar fi lăsat intenționat să treacă timpul astfel încât să poată obține un avantaj patrimonial cât mai mare de la statul român, având în vedere că este vorba despre un judecător care a activat atât la Buzău cât și la Înalta Curte de Casație și Justiție, și care se pricepe, fiind doctor în drept.
„Îmi va da mie cineva dreptate în instanță când ea e doctor în drept?“, a spus prefectul la ieșirea din sala de ședință.
Izbucnirea nervoasă este legată de temerea că va fi pusă să plătească despăgubiri uriașe ce pot ajunge până la 2 milioane de euro în speța controversată.
„Sunt contrariată că am putea fi obligați să plătim câte o mie de lei pe zi pentru 26 de ani câți s-au scurs din anul 1991. Asta înseamnă peste 2 milioane de euro. Nu spun că oamenii nu au avut dreptate. Titlurile trebuiau date și chiar nu știu de ce nu au fost date. Mi se pare strigător la cer ca un magistrat să facă lucrurile astea. Să lași o instituție 25 de ani fără să îi spui nimic, mi se pare că este un lucru făcut deliberat ca să obții niște bani. Am luat la cunoștință despre această hotărâre, îmi pare rău că din 1991 nu s-a eliberat titlul. Înțeleg că până în anul 2011 a refuzat punerea în posesie și chiar am înțeles că în 2012 sunt niște acte de donație care nu știu cum or fi fost făcute fără titlu de proprietate. Sunt surprinsă că un om care știe ce vorbește cere asemenea penalități din 16 decembrie 1991. Cred că puteau să facă mai dinainte acțiunea, dar cred că intenționat au lăsat să treacă o perioadă mare”, a spus prefectul Carmen Ichim.
În acest moment, Prefectura Buzău, din cauză că este instituția care coordonează activitatea Comisie Județene de Fond Funciar, este dată în judecată în 800 de procese, din care 100 au fost deja pierdute și se solicită despăgubiri.
„Dacă mi se va lua fie și un leu din salariu ca amendă, imediat îmi voi da demisia. Iar dacă se va întâmpla așa, fiți siguri că nu va mai veni nimeni prefect la Buzău“, preciza recent Carmen Ichim.
Cine este fostul magistrat Elena Cîrcei
Fost judecător la Judecătoria Buzău, la Tribunal și apoi la Înalta Curte de Casație și Justiție, din 2000 până în 2015 când s-a pensionat, Elena Cîrcei, proprietara terenului pentru care trebuia emis titlul de proprietate încă din 1991, este doctor în drept comercial din 1995. Ea a absolvit cursurile Facultății de Drept București cu media 10.
Elena Cîrcei a avut însă unele probleme, fiind cercetată de Consiliul Superior al Magistraturii. Secția pentru judecători a CSM a sesizat, în 2013, Comisia de Disciplină pentru abaterile Elenei Cîrcei de la Codul deontologic, respectiv pentru încălcarea articolului 9, alineat 2, potrivit căruia „judecătorii și procurorii trebuie să se abțină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparțialitatea lor”.
A candidat în 2007 pentru postul judecătorului român la CEDO, la expirarea primului mandat al lui Corneliu Bârsan. Candidatura ei a fost respinsă, iar Bârsan a fost reînvestit la CEDO. Înainte de a deveni judecător, Elena Cîrcei a practicat avocatura timp de cinci ani în cadrul Baroului Buzău. Ulterior, a intrat în magistratură, ca judecător la Judecătoria Buzău, unde a activat timp de șase ani, apoi la Tribunalul Buzău, de unde a fost promovată la Curtea Supremă. A candidat pentru funcția de președinte al instanței supreme, însă fără succes.
Elena Cîrcei s-a remarcat însă și printr-o propunere mai puțin obișnuită. Preocupată de faptul că în România este posibilă amestecarea politicului cu juridicul, în calitate de magistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta a făcut o petiție, înaintată Consiliului Superior al Magistraturii, prin care cerea acestui for să interzică dreptul la vot judecătorilor și procurorilor. În concepția magistratului Elena Cîrcei, statutul de judecător sau procuror le-ar interzice acestora să voteze, deoarece în acest fel ar putea și candida, ceea ce ar contraveni legii. Aceasta a considerat că participarea la vot este o activitate cu caracter politic, motiv pentru care a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) să dea o dispoziție în acest sens, adică să interzică atât judecătorilor, cât și procurilor să voteze.
Consiliul Superior al Magistraturii, dându-și seama de consecințe, a temperat-o pe judecătoarea în cauză, transmițând pe ordinea de zi, în varianta soluționată, că instituirea unei interdicții de a vota pentru magistrați, în condițiile descrise de aceasta cu articolele de lege coroborate, nu este justificată, dat fiind caracterul secret al votului, potrivit curentul.info. Dreptul de a alege aparține tuturor cetățenilor care au împlinit 18 ani și nu sunt alienați mintal, conform articolului 36 din Constituție, alin. 1 și 2. Iar dreptul de a fi ales, atunci când vine vorba de o funcție publică, este un simplu drept, un act de voință, nu o obligație, la care magistrații, după cum prevede legea, nu pot participa.