Câtva timp am crezut că Victor Ponta și Crin Antonescu au procedat cu ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu, precum Bulă cu bunica moartă de câteva luni: că au proptit-o în balcon, să creadă poștașul că este vie și să-i aducă pensia în continuare. Cam așa mi-am explicat tăcerea prelungită din ultima vreme a celei care poate concura, fără mari eforturi, la demnitatea de prim-specialist
în gafe și tâmpenii debitate la orice ieșire publică. M-am înșelat, Mariana Câmpeanu trăiește, este bine-mersi și a ieșit recent pe interval cu o nouă serie de aberații pe care, ca întotdeauna, le-a vândut românului guvernat de după micul ecran cu aceeași candoare cu care ne-am obișnuit de când aceasta și-a făcut apariția pe firmament.
Astfel, doamna ministru Câmpeanu a oferit, întregului popor aflat încă în ceață cu privire la modalitatea practică în care se va realiza egalizarea vârstei de pensionare a femeilor cu cea a bărbaților, care ar urma să devină 65 de ani, o soluție de neegalat: semipreparatele. Nu, nu este o glumă, un ministru al guvernului care conduce, acum, țara, iese în spațiul public și afirmă că româncele care au serviciu pot îmbătrâni la locul de muncă dacă vor aloca timp mai puțin gătitului și-și vor ține familiile pe semipreparate. Dacă femeile vor asculta acest sfat, ar rezita, cu siguranță, până la o vârstă mai înaintată – precum a doamnei ministru, de exemplu – în serviciu, dar în postura de femeie divorțată. Căci, cu siguranță, majoritatea bărbaților români, ar prefera tocănița și corba unei partenere de viață care le pune în față, la masă, produse mustind de ,,substanțe interzise sănătății” doar încălzite la cuptorul cu microunde, eventual.
Semiprepatele Marianei Câmpeanu – cărora, între noi fie vorba, nu li s-a acordat atenția cuvenită din pricina potopului de prostii și enormități emise de guvernanți de la începutul anului – sunt întrecute doar de o altă minune aparținând aceluiași demnitar, care mai are și o altă calitate: cea de liberal. Din care calitate propune, nici mai mult, nici mai puțin, o măsură atât de socialistă încât, cu siguranță, l-a făcut invidios și pe nea Nelu Iliescu, respectiv tăierea alocațiilor copiilor care provin din familii ceva mai înstărite. Pe lângă această minunăție, faptul că cerem sprijin japonez pentru rezolvarea problemelor persoanelor cu handicap pare o glumiță răsuflată.
Dacă aceste aberații nu s-ar rosti pe banii și pe pielea noastră, mai-mai că aș fi tentat să inițiez o petiție prin care să cerem recitaluri săptămânale ale acestei bunicuțe comice.