Peste 200 de buzoieni au fost prezenţi duminică pe terasa Atlantis din Parcul Tineretului la întâlnirea cu două legende ale rockului românesc: Cristi Minculescu şi Nuţu Olteanu. Cei doi foşti componenţi ai trupei Iris derulează, alături de suedezii Ken Sundberg (bas) şi Andres Diephuis (tobe), un nou proiect, cântând piese din repertoriul Iris şi preluări ale unor trupe precum Led Zeppelin, AC/DC, Jimi Hendrix, Bad Company etc.
„Ăsta este Irisul tinereţii mele!”, îi spune un buzoian de vreo 40 de ani colegului de masă, ambii fiind deosebit de emoţionaţi de apariţia lui Cristi Minculescu alături de Olteanu. Vizibil slăbit, Minculescu a dovedit, dacă mai era nevoie, că, orice s-ar spune, piesele Iris poartă amprenta vocii sale. Chiar dacă, pe parcursul concertului, vocalistul a obosit, lăsând publicul sau backingvocals-ul să ducă părţile înalte ale pieselor, efectul lui Minculescu asupra publicului este incontestabil.
De partea cealaltă, pentru cei care l-au auzit pentru prima dată pe Nuţu Olteanu, prestaţia acestuia la chitară le va rămâne mult timp în minte. Chitaristul a impresionat pe piese aparţinând lui Jimi Hendrix sau Satriani şi a invitat-o alături pe fiica sa care a cântat piesa „Shook Me All Night Long”.
Foarte amabil, Nuţu Olteanu a acceptat să vorbească pentru OPINIA despre ce presupune pe viitor colaborarea cu Minculescu şi despre modul în care vede situaţia în care se află Iris-ul astăzi.
Reporter: Cum s-a legat după o pauză de atâţia ani colaborarea cu Cristi Minculescu?
Nuţu Olteanu:Eu am fost unul dintre primii oameni care au ştiut că Cristi va pleca de la Iris. Aşa cum a declarat, aşa şi este: ei nu s-au certat. Cristi a trecut prin necazul cu operaţia de ficat şi simte că în România nu are ajutorul medical care îi trebuie. De aceea a luat decizia de a-şi schimba domiciliul în Germania. El ştia că locuiesc de atâţia ani în Suedia şi cânt de zeci de ani cu toboşarul şi basistul meu şi m-a întrebat dacă pot colabora cu el. Noi aveam un repertoriu al nostru şi a fost nevoie doar de a învăţa piesele Iris. I-am spus încă din vara anului trecut, înainte de a pleca de la Iris, că sunt de acord.
Rep.: Trăiţi din muzică în Suedia?
N. O.:Da. Sunt un om fericit care în viaţa asta am putut să fac ceea ce îmi place mie cel mai mult: să cânt. Sunt şi profesor de chitară. La început am avut cursuri de chitară prin intermediul mai multor organizaţii şi, la un moment dat, cei de la o şcoală de muzică m-au văzut cântând într-un club faimos din Stockholm şi mi-au propus să fiu profesor de chitară. Le-am spus că eu nu am diplome, ci doar experienţă. Mi-au spus că pe ei îi interesează să ştiu să cânt la chitară bine, aşa că de vreo cinci ani sunt angajat la această şcoală de muzică. Sunt şi muzician şi profesor de chitară.
„Am înregistrat două piese proprii”
Rep.: Cât de departe vreţi să mergeţi cu proiectul alături de Cristi Minculescu?
N. O.:La început am fost un pic îngrijorat de starea de sănătate a lui Cristi, pentru că nu mai cântasem cu el de mulţi ani. Văd că nu este însă nicio problemă. Corzile lui vocale sunt intacte. În ultimile luni el a fost la Stockholm şi am repetat, am cântat într-un club acolo şi a fost binişor. Turneul ăsta în România se derulează în patru oraşe: am început la Braşov, apoi la Suceava şi Galaţi, iar acum încheiem la Buzău.
Rep.: Vă gândiţi şi la piese proprii?
N. O.:Asta facem. Nu ar trebui să spun încă… Deja două piese le-am înregistrat. Mai avem de tras vocea. La următoarea serie de cântări, la sfârşitul lunii august, Cristi va sta mai mult în ţară, eu am materialul în computer şi vom găsi un studio unde vom trage şi vocea.
Rep.: Ca membru fondator al Irisului cum comentaţi situaţia actuală a trupei? Tocmai au anunţat despărţirea de Toni şeicărescu.
N. O.:Întotdeauna solistul vocal este pionul principal şi îmi dau seama că Nelu (n.r. – Nelu Dumitrescu) trece printr-o perioadă extrem de grea după eşecul cu Toni Şeicărescu. Sunt mulţi artişti care ştiu să cânte, dar un solist vocal aşa cum trebuie se naşte mai greu. Gândeşte-te la Queen. Ei puteau lua orice solist vocal din toată lumea. Am văzut Queen cu Paul Rodgers, care este unul dintre preferaţii mei, dar nu mai este acelaşi lucru. Mi-a părut rău că am văzut concertul ăla. Singurul moment în care mi s-a ridicat părul pe tot corpul a fost când a apărut Freddie Mercury pe un ecran gigant şi s-a auzit vocea lui. Atunci era magia. Deci, sunt anumiţi oameni care se nasc cu ceva în plus. Nu este vorba doar despre Cristi Minculescu. El poate avea şi o zi mai proastă, aşa cum a avut-o la Route 66, când a fost sub ton, dar în sală s-a creat o magie pe care doar un artist adevărat o poate crea. Iar asta nu are de-a face cu tehnica.