N-aș zice că nu-mi vine să cred că nu mai apare revista „Oglinda Literară“. Mă așteptam la așa ceva, că prea era o revistă bună, sobră, tolerantă, ieftină la preț, cadou pentru unii precum subsemnatul. În România de azi, tot ce e normal trebuie pulverizat.
Ca și „Oglinda“ sa, nici Gheorghe Neagu nu e de ici, de colea, e ditamai scriitorul, cu fizicul său herculean, cu cărțile sale, cu munca sa ieșită din normele birocrației de stat. Îmi pare rău că „Oglinda Literară“ e, deocamdată, aburită. Cred că lucrurile se vor limpezi. Noi, râmnicenii și buzoienii, mulți dintre noi, și-au etalat virgulele în această publicație. O publicație căreia îi suntem datori pe veci. Dacă tenacele scriitor Gheorghe Neagu nu va reuși să repornească argintul viu de pe spatele revistei, eu cred, propun, insist să nu lăsăm crăpăturilor literaturii țăndările revistei lui Gheorghe Neagu.
Suntem așa de mulți cei care am beneficiat de spațiile acestei publicații, încât, acum, la un astfel de necaz, putem pune fiecare câte un leu în colțul oglinzii. Hai să dublăm anii acestei reviste de top! Gheorghe Neagu, te așteptăm cu niște indicii precise, în ce număr de cont ne putem dona o parte din grupa noastră sangvin-sufletească, adică un pic financiar-literară?