Începând cu acest an, angajatorii au obligaţia de a depune, în locul fişelor fiscale, o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, şi anume formularul 205. Guvernul a clarificat însă regulile de completare şi depunere a acestui formular prin HG 84/2013.
Noile prevederi vizează formularele depuse pentru angajaţii detaşaţi. Potrivit vechilor reglementări, declaraţiile privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit pentru salariaţii care au fost detaşaţi la o altă unitate se completau de către unitatea care a încheiat contractele de muncă cu aceştia. Această prevedere a fost modificată, astfel că pentru angajaţii detaşaţi formularul 205 se va completa de către plătitorul de venituri din salarii, în cazul în care salariatul detaşat este plătit de entitatea la care a fost detaşat. În această situaţie, angajatorul care a detaşat comunică plătitorului de venituri din salarii la care aceştia sunt detaşaţi date referitoare la deducerea personală la care este îndreptăţit fiecare angajat. Pe baza acestor date, plătitorul de venituri din salarii la care angajaţii au fost detaşaţi întocmeşte statele de salarii şi calculează impozitul, în scopul completării declaraţiei privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit. Noile reguli privind completarea şi depunerea formularelor 205 se aplică deja din 14 martie 2013, când actul normativ care le prevede a intrat în vigoare.
Detaşare versus delegare
Detaşarea reprezintă actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă la un alt angajator în scopul exercitării unor lucrări în interesul acestuia. Aceasta poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an, dar poate fi prelungită din şase în şase luni. Detaşarea este obligatorie prin ordinul angajatorului pentru prima perioadă. Cu toate acestea, salariatul are dreptul să refuze, din motive personale temeinice. Contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul iniţial se suspendă pe perioada detaşării, în ceea ce priveşte efectele esenţiale, fiind cedat temporar angajatorului la care s-a făcut detaşarea. Salariatul are dreptul la plata cheltuielilor de transport, cazare şi la o indemnizaţie de delegare stabilită prin contract individual sau colectiv de muncă.
Pe de altă parte, delegarea reprezintă exercitarea temporară a unor activităţi în afara locului muncii şi poate avea o durată de maximum 60 de zile. Aceasta presupune existenţa unui acord între angajator şi entitatea unde se trimite salariatul, acesta din urmă având dreptul la plata cheltuielilor de transport, cazare şi la o indemnizaţie de delegare stabilită prin contractul de muncă. Delegarea se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice, numai cu acordul salariatului. Totodată, dacă angajatul refuză să îşi prelungească delegarea, acesta nu poate fi sancţionat disciplinar din acest motiv. (v.a.)