Nicu Alifantis a făcut neîncăpătoare sâmbătă Cafeneaua Artiştilor. Numărul mare de spectatori dispuşi să plătească 30 de lei pe un bilet i-a făcut pe organizatori să mute locaţia concertului în No Limit. Rigid, uşor introvertit, Alifantis a precizat încă înainte de spectacol că nu este dispus să dea declaraţii presei.
Nicu Alifantis a făcut neîncăpătoare sâmbătă Cafeneaua Artiştilor. Numărul mare de spectatori dispuşi să plătească 30 de lei pe un bilet i-a făcut pe organizatori să mute locaţia concertului în No Limit. Rigid, uşor introvertit, Alifantis a precizat încă înainte de spectacol că nu este dispus să dea declaraţii presei.A fost totuşi un pas înainte faţă de anul trecut, când, după cobărârea de pe scena din Cafeneaua Artiştilor, le-a spus organizatorilor: „Luaţi-i pe ăştia de pe mine!”, referindu-se la tinerii care doreau să se fotografieze cu el.
Debutul serii a aparţinut folkistului buzoian Nicu Zota, care a încercat să încălzească atmosfera timp de vreo 30 de minute cu un repertoriu compus din piese celebre. Publicul a devenit brusc atent, odată ce în lumina reflectoarelor a apărut Nicu Alifantis. Înarmat cu patru chitare, artistul a evoluat cu precizia unui ceas elveţian: fără floricele, fără improvizaţii, piesele şi vocea lui au sunat impecabil, ca pe bandă, aşa cum lumea le cunoaşte de o viaţă. După prima piesă, „A venit toamna”, Alifantis şi-a atras publicul de partea sa, spunând că se întoarce cu drag la Buzău, oraşul în care a făcut armata şi unde s-a plimbat prin Crâng.
Repertoriul artistului a fost compus aproape în totalitate din piese arhicunoscute, precum: „Piaţa Romană numărul 9”, „Balada blondelor iubiri”, „Ce frumoasă despărţire”, „Ce bine că eşti”, „Ploaie în luna lui marte” etc. Spre final, după o oră şi jumătate de concert, publicul a cântat alături de el, solicitându-i în picioare două bisuri pe care Alifantis le-a onorat. Tot aşa, de data aceasta, a onorat şi solicitările de a acorda autografe şi a se fotografia cu buzoienii care au rămas după concert.