A fost invitat la Palatul Comunal, în cadru festiv, pentru a ridica titlul de cetățean de onoare al Buzăului (post-mortem) pentru bunicul său, celebrul globe-trotter Dumitru Dan, omul care a făcut înconjurul lumii în opinci. Fără să înțeleagă ce caută un om simplu ca el în fața primarului, alături de personalități, Cristian Sârbescu, nepotul lui Dumitru Dan, ne-a vorbit despre amintirea omului care, la începutul secolului XX, a traversat șapte mări și trei oceane, de șase ori Ecuatorul, rupând 497 de perechi de opinci și 28 de costume populare.
Povestea lui Dumitru Dan rămâne una de-a dreptul fascinantă: a trecut de la întâlnirea cu tăietorii de capete din Peru, la cea cu eschimoșii și, mai apoi, a fost primit la Casa Albă de președintele Americii. Întreaga aventură a început în anul 1908, când bărbatul, alături de alți trei prieteni, au acceptat provocarea propusă de Touring Club de France: cine parcurge 100.000 de kilometri pe jos, ocolind Pământul cu mijloace materiale proprii, va primi 100.000 de franci francezi.
Reporter: Ce vă amintiți de Dumitru Dan?
Cristian Sârbescu: Îmi amintesc cam tot ceea ce își amintește orice nepot despre bunicul său. Pe lângă poveștile spuse de el în legătură cu ocolul pământului făcut pe jos, auzeam tot timpul despre el la radio, la televizor, în revistele pentru copii, „Scânteia Tineretului“, „Cutezătorii“…
Rep.: Era celebru?
C.S.: Nu știu dacă era un personaj celebru, dar era recunoscut în zona noastră. În plus, a fost cunoscut într-o perioadă și în străinătate. Mai mergea cu cei de la Casa de Cultură să țină conferințe pe la școli prin alte județe.
Rep.: Cum vi se pare gestul autorităților de a acorda titlul de cetățean de onoare post-mortem?
C.S.: Post-mortem tare târziu… (n.r.-râde). La anul se împlinesc 100 de ani de când s-a întors din călătorie…
Rep.: Vi se pare că autoritățile și-au adus aminte de bunicul dumneavoastră cam târziu?
C.S.: Nici devreme nu e. Cred că Buzăul ar putea exploata mai mult povestea bunicului meu, Dumitru Dan, pentru că nu este la îndemâna oricui să dețină un record mondial. A parcurs 100.000 de kilometri pe jos în șase ani. Din ceea ce știu eu, nu a fost egalat nici astăzi recordul său. Poate în alte condiții s-ar fi descurcat și mai bine. Să nu uităm că pe parcursul călătoriei se declanșase și Războiul Mondial, chiar când s-a întors în Europa.
Rep.: Există o întâmplare spusă de bunicul dumneavoastră pe care o păstrați în suflet în mod special?
C.S.: Da. La întoarcerea din Europa, venind din Statele Unite ale Americii, s-au îmbarcat pe un vas care îi ducea în Balcani. În Balcani însă deja începuse războiul. Era prin 1915-1916 și a fost luat prizonier de către englezi, care îl acuzau de spionaj, după ce găsiseră în bagajul bunicului meu o revistă despre Franz Joseph. Bunicul a încercat să le arate că în aceeași revistă era un articol despre el și de aceea o păstra, dar l-au arestat și l-au dus cu avionul la Londra. Până la urmă, consulul francez, pentru că Franța era organizatoarea concursului, le-a explicat autorităților și l-au eliberat. Atunci, bunicul le-a spus: ” Duceți-mă înapoi de unde m-ați luat că îmi pierd pașii și nu mai pot câștiga concursul”