O listă cu sineturile moşnenilor de la 1633–1823, pentru hotarul Corbu în Blidărea, a ajuns în colecţiile Academiei în condiţii necunoscute […]
O listă cu sineturile moşnenilor de la 1633–1823, pentru hotarul Corbu în Blidărea, a ajuns în colecţiile Academiei în condiţii necunoscute, fiind una dintre cele mai vechi menţiuni documentare asupra satului din plaiul Despre Buzău din fostul judeţ Saac.
Un alt document despre cei de aici datează din 8 martie 1658, când la mâna diaconului Drăgoiu din Starchiojd se încredinţa zapisul prin care un Fătu, cu soţia sa Neacşa, îi vindeau o ocină „însă din apa Bâscii drept într-a Corbului cea mică şi în piatra Corbului cea mare şi într-a Pinului în slemnea Pătârlagii pă slemnea spre soare răsare până în cap cu Scumpia şi de acolea pe piscu cu mesteceni şi drept între Izvoare în apa Corbului spre apus până în apa Bâscii încă în sus până în dreptu pietrii Corbului cea mică”. Se folosea sintagma acolea specifică celor din Saac, iar mai apoi numai spaţiului buzoian.
La 30 august 1792 se fixa darea părpărului şi la Corbu, Ceptura şi Nucetu, beneficiare urmând a fi mănăstirile Mărcuţa, Sf. Gheorghe, Căldăruşani, Stavropoleos şi Snagov. În hotarul Corbului, la 11 ianuarie 1820, Scarlat, fiul lui Ioan Borcea, vindea vărului său Dumitru, fiul lui Neagoe din Piatra Corbului, şapte stânjeni de moşie, documentul fiind unul dintre puţinele care au ajuns în arhivele noastre. În perioada următoare, un proces izbucnea între moşnenii Voicilaşi, Frigeşti (Friceşti) şi Coceşti cu preotul Ilie Tănăsescu, Ion sin Radu Voicilaş şi Dumitrache sin Dinu Frigescu pentru moşie.
În jalba lor din ianuarie 1835, moşnenii arătau că se trag din moşul Vlădulesc şi Coecesc şi că în trecut îşi delegaseră, dintre ei, vechili care să-i reprezinte, urmând ca plata acestora să se facă dintr-o parte de moşie din munţii Siriului „cât şi lemnărit de şindrilă sau ori de ce o fi rărit, ierbărit şi alte mărgini ale moşiei care le avem mai de prisos care toate acestea s-au şi vândut de dânşii”. Semnau jalba Dinu sin Niţu Frigea, Dinu sin Tudor Giurescu, Radu Voicilaş, Coman Uruc, Ştefan zet (ginere) Dinu Tănăsescu, Dragomir Uruc, Stanciu Uruc, Radu Uruc zet Crăciun Voicilaş, Neculai Borcea şi alţii. Cine erau pârâţii? Popa Ilie Tănăsescu, Ion sin Radu Voicilaş şi Ştefan sin Dinu, toţi din Chiojdu. În aceeaşi cauză, la 1836 urma demersul celor din Corbu spre Marea Logofeţie, iar în 25 iulie Divanul Judecătoresc, secţia civilă se adresa judecătoriei de la Saac, cerându-i găsirea unor documente lămuritoare în cauză.
Toponime de la păsări şi ţigănci vrăjitoare
Problema se va acutiza când cei desemnaţi să poarte procesul vor trece şi la exploatarea moşiei din hotarul Corbu. Cei de aici pretindeau că nu ştiau de faptul că, în puterea vechiletului dat de unii fraţi de moşie de la Starchiojd, lucrul devenise posibil.
Moşnenii în 2 iunie 1837 făceau cunoscut că îi aleseseră ca vechili pe logofătul Dinu Giurescu şi pe Dinu sin Niţu Frigea, să-i reprezinte, subliniind că cei din Corbu nu ştiuseră de înţelegerea mai veche de care se folosiseră preotul şi cetaşii lui spre a vinde. Dintr-o adresă venită de la Divanul Judecătoresc, destinată ocârmuirii Saacului, rezulta şi implicarea moşnenilor Vlăduleşti, deşi este vorba mai mult de o grafiere greşită -Voicileşti.
Pentru o bucată de pământ în hotarul Păltinenilor se judecau, din 1843 la Saac şi până la 1852 la Buzău, un Vlad şi cetaşii săi cu Dumitru Uruc din Corbu. Şi de aici avem o foaie de zestre, din 6 decembrie 1853, întocmită de un membru al neamului Fofeică, pentru fiica sa Rada „25 de pruni în livada moşiei Corbu, şase capre, din care patru cu iezi şi două sterpe, două oi, din care una cu miel şi una stearpă, o râmătoare stearpă, iar din moşie, mult, puţină, câtă am după partea mea şi a soţiei mele, să fie părţi frăţeşti cu ceilalţi feciori ai ei, un topor, o sapă, una căldare de tuci, un anteriu, un cojoc”. Era o dotă modestă pe care mulţi contemporani, din lumea satului buzoian, o puteau oferi pe atunci.
De reţinut că viitoarea comună va avea în componenţă satele Corbu – în începuturi Piatra Corbului, de la dealul din nord-est, unde se aflau cuiburile de corbi-, Cătun (Cepturaş) şi Lera, ultimul luându-şi numele de la o ţigancă vrăjitoare.
Moşnenii Miculeşti aveau aici spre sfârşitul secolului XIX în stăpânire moşia cu acelaşi nume de 280 ha. şi Sforile Corbu. Acum, ajungea localitatea, împreună cu satele Avrămeşti, Cătunu, Cepturaşu, Roma şi Tronari (Corbu) să aibă 995 de locuitori. Evenimente importante pentru aşezare au fost bâlciurile din 2 februarie (Întâmpinarea Domnului) 24 iunie şi 21 noiembrie. Am putea spune că frânturile de mai sus se pot constitui, totuşi, ca o modestă contribuţie la uitate istorii de la Buzău.