Majoritatea localnicilor sunt bătrâni și neputincioși în fața troienelor care le-au îngropat casele. Abia ieri, după ce drumul s-a deblocat, polițiștii și pompierii le-au putut veni în ajutor.
Și la Smeeni iarna și-a făcut din plin simțită prezența, toate satele comunei fiind îngropate sub un strat gros de zăpadă, iar orice legătură cu celelalte așezări învecinate fiind întreruptă din cauza drumurilor blocate. De două săptămâni localnicii se luptă zadarnic cu troienele care le-au invadat curțile și le-au înghițit casele, natura dovedind și de această dată că nimeni și nimic nu i se poate opune.
Situația este dramatică și la Moisica, unul din satele comunei, locuit cu precădere de oameni în vârstă, care locuiesc singuri și sunt lipsiți de ajutor. Mulți au trăit zile în șir fără a vedea lumina zilei, afundați cu tot cu case în oceanul alb pe care, de la suprafață, îți este greu să-l privești întrucât strălucirea zăpezii este orbitoare. Pentru acești oameni lumina a început să se ivească prin crevasele troienelor la jumătatea acestei săptămâni, după ce ninsoarea s-a oprit iar utilajele au putut debloca parțial drumul care duce în sat. Astfel, a devenit posibilă și intervenția echipelor care să vină în ajutorul oamenilor pentru că acestora le este imposibil să înlăture cu lopata zecile de tone de zăpadă care i-au blocat în case.
Primii care s-au oferit să le vină în ajutor au fost „mascații” din cadrul Serviciului de Intervenție Rapidă al IPJ care au pus mâna pe lopeți și au pornit ieri dimineață spre Moisica, împreună cu comisarul șef Laurențiu Pantazi, adjunctul șefului IPJ. Ca de obicei, „descinderea mascaților” a stârnit curiozitatea celor câțiva oameni care se aflau pe ulițe, aceștia lămurindu-se rapid că de această dată polițiștii veniseră să ajute și nu să „salte” pe cineva.
Prima grupă se oprește în gospodărila lui Tudor Bănică, un localnic ce tocmai reușise să își scoată Dacia veche de sub zăpadă, croindu-și totodată drum prin curte pentru a escalada troianul care urca pe acoperiș. O mână de ajutor îi prinde foarte bine așa că polițiștii atacă zăpada care depășește cu mult statura lor. „Aveți grijă că grinzile s-au șubrezit, acolo unde sunteți e bucătăria și să nu se rupă acoperișul. De câteva zile troznește toată casa și cred că nu mai rezista mult”, îi avertizează proprietarul pe polițiștii care pășesc pe tern necunoscut. Totodată, aceștia se află la nivelul cablurilor electrice iar în sat, spre deosebire de alte localități, este curent iar polițiștii trebuie să aibă grijă să nu se atingă de firele sub tensiune. „De două săptămâni stăm sub zăpadă și dacă ar mai fin nins încă o zi, cădea casa pe noi; chiar și acum îmi e frică să nu se rupă acoperișul”, mai mărturisește proprietarul casei.
Câteva case mai departe, Marin Roșu, un alt localnic așteaptă și el ajutor. „La stradă” a reușit cât de cât să curețe zăpada pentru a avea acces la poartă, dar în spatele casei malul de zăpadă depășește cu mult înălțimea casei. „Acolo am avut grajdul cu animale”, ne spune arătând spre o gaură căscată în zăpadă din care răsar ruinele unui zid din chirpici. „L-a dărâmat zăpada din primele zile, dar mulțumesc lui Dumnezeu că n-au pățit nimic animalele; aveam și eu o capră, o oaie și abia le-am scos de sub zăpadă și acum le țin în magazie. Aici, sub noi, am căruța…”, ne spune bătrânul zâmbind trist. În fundul curții, troianul de zăpadă seamănă cu o adevărată pâtrie de schi iar vârful i se zărește de departe, din stradă. „Acolo sunt șirele de paie, dar nu pot să ajung că e zăpada afânată și mă scufund în ea până la gât, de n-are cine să mă mai scoată de acolo”, mai spune omul arătând către zidul uriaș de omăt.
Undeva în marginea satului, în dreptul unei căsuțe modeste ridicate direct în câmp plutește un miros îmbietor de mâncare gătită. Casa este, ca și celelalte, ascunsă sub zăpadă și doar un coridor îngust duce către intrarea din spate. Aici ne întâmpină Elena Colț, o femieie între două vârste, care ne mărturisește că familia ei încă nu duce lipsă de nimic, și ne arată un ceaun care fierbe pe foc în bucătărie. „Eu tocmai făceam de mâncare, că soțul și băiatul sunt morți de foame după ce au dat două zile la zăpadă. Au dat, săracii, și în timp ce ningea, că altfel cădea casa pe noi. Bine că s-a oprit ninsoarea, să apuce și ei să se odihnească și să mânânce o mâncare caldă”, spune femeia râzând. Provizii mai au iar situația creată nu pare să îi fi afectat prea tare, deși sunt în mijlocul nămeților. „Ce să facem, e iarnă”, concluzionează femeia.
Prin sat se zăresc și gospodării în care nimeni nu a înfipt măcar odată lopata de când a început urgia albă, zăpada depășind aici și hornurile caselor. „Aici stă bunica, dar au dus-o din timp la sora lui mama, că altfel nu știu cum o scoteam din casă. Curtea ei e prima din capătul uliței și aici s-a adunat cea mai multă zăpadă. Am încercat noi să facem o cărare să ajungem până la ușă dar e prea mare zăpada”, spune Daniel Colț, fiul femeii de mai devreme, care s-a oferit să ne ghideze către gospodăriile cele mai afectate.
Un alt localnic ni se plânge că a ajuns să apeleze la mila consătenilor pentru a-și putea hrăni animalele din bătătură și îi roagă pe mascați să facă un popas și la locuința nașului său. Casa e, de asemenea, înghițită de zăpadă, la fel ca întreaga gospodărie, iar omul explică faptul că acolo nu locuiește nimeni dar că își are întreaga rezervă de nutreț. „Ce vedeți aici s-a întâmplat într-o noapte. Am venit dimineață la nașu’ să iau ciocani pentru oi și m-am pomenit că nu pot să intru în curte. Am încercat eu, dar m-am dus în zăpadă până la brâu. La mine am deszăpezit, dar aici n-ai cum numai cu lopata. Ca să am ce da de mâncare la animale umblu prin sat și dau zăpada de la unu’, de la altu’ și oamenii îmi mai dau câte un balot de fân, ciocani, ce poate fiecare. N-am o situație de care să mă plâng dar acum sunt nevoit să fac treaba asta, că îmi mor animalele de foame”.
Pentru a veni în ajutorul tuturor acestor oameni, cei 18 polițiști au lăsat la o parte statutul lor de luptători în trupele speciale și și-au canalizat forța fizică pentru a îndepărta tonele de zăpadă care le fac acestora viața amară. „Suntem o echipă de 18 luptători de la Serviciul de Intervenție Rapidă, însoțiți de mine, iar inițiativa ne aparține și astfel încercăm să ajutăm oamenii. Lucrătorii pe care îi vedeți aici sunt cei care au fost scoși din filtre, practic acționează de trei săptămâni, dar până acum au fost pe alte coordonate”, a declarat ieri comisarul șef Laurențiu Pantazi.
{loadposition zgalerie9591}