Mimează senilitatea pentru a fi eliberat? Vişinescu se crede comandantul închisorii

   Fostul torţionar comunist Alexandru Vişinescu a fost protagonistul unor scene incredibile, care au avut loc, recent, la Spitalul Penitenciar Jilava, acolo unde acesta îşi execută condamnarea de 20 de ani, relatează Antena 3.

   În vârstă de 93 de ani, Alexandru Vişinescu este considerat unul dintre cei mai cruzi torţionari ai regimului comunist. Fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat în anii ’50, acesta a fost acuzat că a organizat un adevărat sistem de exterminare a deţinuţilor. Potri­vit unor surse din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în ultima perioadă deţinutul Vişinescu i-a lăsat mască, în repetate rânduri, pe angajaţii Spitalului Penitenciar Jilava, după ce a început să se creadă… comandantul închisorii!

   Sursele citate au dezvăluit că, în unele dimineţi, la ora apelului, Vişinescu apărea la uşă cu bagajul făcut. Extrem de preocupat, acesta ieşea din cameră cu valiza în mână şi spunea: ,,Hai, că am plecat. Am multă treabă…”. Pentru a nu-i provoca un şoc, medicii l-au condus, de fiecare dată, câţiva metri pe hol, după care l-au convins să revină în cameră. În alte situaţii însă, fostul torţionar reacţiona, însă, altfel. Ca un veritabil comandant, acesta ar fi ieşit din celulă ca şi cum ar fi fost în control, după care le ordona agenţilor să-l urmeze în celulele următoare. ,,Acum hai să intrăm şi peste bandiţii ăştia de alături, să-I călcăm pe cap!”, ar fi spus deţinutul. În ultima perioadă, prin intremediul avocaţilor, Alexandru Vişinescu a solicitat, fără succes, întreruperea pedepsei, din motive medicale, deci nu ar fi exclus ca acesta să mimeze nebunia sau senilitatea, drept argument al cererilor sale în legătură cu întreruperea executării pedepsei din motive me­dicale.

   De altfel, Curtea de Apel Bucureşti a decis, în luna august a acestui an, efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili dacă torţionarul Alexandru Vişinescu, condamnat la 20 de ani de închisoare pentru crime împotriva umanităţii, poate fi tratat în închisoare. Magistraţii acestei instanţe au luat în discuţie ­ce­rerea torţionarului Alexandru Vişinescu de întrerupere a pedepsei din motive medicale.

   În acest context, apărătorul lui Alexandru Vişinescu a depus la instanţă dosarul medical al clientului său, moment la care judecătorul a pus în discuţie, din oficiu, efectuarea de către Institutul de Medicină Legală ,,Mina Minovici” unei expertize medico-legale care să precizeze dacă Alexandru Vişinescu suferă de o boală care face imposibilă executarea pedepsei şi dacă se poate trata în penitenciar.

   Pe 10 februarie, Alexandru Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost condamnat definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 20 de ani de închisoare pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în legătură cu abuzurile exercitate asupra deţinuţilor politici. Tot atunci, instanţa a dispus degradarea ­mi­litară a lui Alexandru Vişinescu, acesta având de plătit, în solidar cu Ministerul Finanţelor ­Pu­blice, Ministerul de Interne şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, despăgubiri de 300.000 euro către trei părţi civile, urmaşi ai deţinuţilor închişi la Râmnicu Sărat: Nicoleta Eremia (50.000 euro), Elena Iacob (100.000 euro) şi Anca Cernea (150.000 euro).

,,Deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică“

   Alexandru Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost trimis în judecată pe 18 iunie 2014, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind acuzat de săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în legătură cu abuzurile exercitate asupra deţinuţilor politici. Procurorii susţin că, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice, care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentate de deţinuţii politici încarceraţi, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic.

   Astfel, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate. Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele-penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate.

   Principalele categorii de deţinuţi aflate în penitenciar, aşa cum reiese dintr-o notă a lui Vişinescu adresată Consiliului Securităţii Statului din anul 1967 erau: foşti conducători în ,,guvernele burghezo-moşie­reşti” şi în conducerile Partidului Naţional Ţărănesc şi Partidului Naţional Liberal, foşti conducători ai diverselor ,,organizaţii subversive”, foste cadre de conducere după 23 august 1944, foste cadre ale Ministerului Afacerilor Interne după 23 august 1944, foşti conducători ai diverselor secte religioase, precum şi alte cazuri mai izolate.

   ,,Condiţiile de viaţă din Pe­nitenciarul Râmnicu Sărat, aşa cum reies din documente şi au fost descrise şi de foştii deţinuţi, au creat premisele apariţiei unor afecţiuni deosebit de grave, soldate în câteva cazuri cu decesul, probând natura abuzivă şi tratamentul neglijent aplicat de comandantul închisorii, lt. col. (r) Vişinescu Alexandru. Regimul impus nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea 10 ani. Decesul deţinuţilor survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceştia erau torturaţi fizic şi psihic”, susţineau procurorii.