Când aud prima dată această întrebare, cei mai mulţi ar spune că nu.
Trebuie să te lupţi însă cu statul, pentru că societatea civilă moare câte puţin pe zi ce trece, iar bucuria acestui fapt nu face decât să-i încânte pe cei care ar trebui să ţină cont de părerile , opiniile şi dorinţele celor asupra cărora se răsfrâng deciziile luate de stat.
Pentru mulţi, a te lupta cu statul înseamnă, pe bună dreptate, o pierdere de timp, dar si excepţii atunci când câştigi în faţa statului după ani de procese, şi constaţi că aproape nu-ţi mai foloşeşte la nimic această “victorie”.
Când aud prima dată această întrebare, cei mai mulţi ar spune că nu.
Trebuie să te lupţi însă cu statul, pentru că societatea civilă moare câte puţin pe zi ce trece, iar bucuria acestui fapt nu face decât să-i încânte pe cei care ar trebui să ţină cont de părerile , opiniile şi dorinţele celor asupra cărora se răsfrâng deciziile luate de stat.
Pentru mulţi, a te lupta cu statul înseamnă, pe bună dreptate, o pierdere de timp, dar si excepţii atunci când câştigi în faţa statului după ani de procese, şi constaţi că aproape nu-ţi mai foloşeşte la nimic această “victorie”.
Această dorinţă a lui “ trebuie’’ am avut-o când m-am hotărât să adun asociaţiile de proprietari într-o încercare de a reacţiona, de a se poziţiona de cealaltă parte a statului, de partea celor care doresc legi, în folosul oamenilor.
La inceput, unii au fost reticenţi, alţii, de accord, iar alţii s-au înhămat benevol la această construcţie pentru a reacţiona la ceea ce nu se întamplă normal în această societate.
Nu spun că s-au întâmplat lucruri spectaculoase, nu întotdeauna am dus lucrurile în direcţia pe care ne-o doream, dar spun că încet, dar sigur, am devenit un partener de încredere la nivel local.
Este adevarat că la noi nu se întâmplă ca în ţările cu o democraţie mai avansată, când anumite puncte de vedere, poziţii, propuneri sunt real acceptate de stat, şi nu doar de faţadă. Parerea mea este că merită încercat.
Experienţa practică acumulată timp de decenii în ţările U.E. şi de câţiva ani în România arată că parteneriatul dintre organizaţiile nonguvernamentale şi statul român reprezintă, din punctul nostru de vedere, o abordare optimă pentru identificarea şi rezolvarea problemelor cu care se confrontă comunitatea.
Într-o relaţie de parteneriat, părţile nu trebuie neapărat să fie considerate ca fiind egale, ci este important ca ele să fie tratate ca fiind pe poziţii egale, deoarece parteneriatul nu poate fi construit pe o relaţie de subordonare.
Că statul nu vede şi nu aude decât ceea ce îi convine, o ştim cu toţii, că dezbaterile publice pe anumite acte normative sunt doar mimate de către stat este o realitate, numai că la fel de încăpăţânaţi suntem şi noi, cei care nu putem să lăsăm ,,căruţa’’ s-o ia la vale.
Mai devreme sau mai târziu, adevărul va ieşi la iveală. Este important ca acest “trebuie” să nu dispară din mintea noastră şi să luptăm până la capăt.
Constantin Ionescu este economist şi subinginer, vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Asociaţiilor de Proprietari Buzău