A cântat alături de artişti precum Nina Simone, Gloria Gaynor sau Chick Corea, iar virtuozitatea sa a fost apreciată pe marile scene ale lumii. Marius Mihalache, artistul care a reuşit să dea ţambalului valenţe superioare unui simplu instrument tradiţional a concertat vineri la Buzău.
Din păcate, numărul spectatorilor buzoieni a fost mult prea mic în comparaţie cu valoarea concertului, asta deşi preţul unui bilet nu a fost exagerat (30 de lei). Chiar dacă reprezentaţia a fost mutată din No Limit în Cafeneaua Artiştilor (din cauza numărului prea mic de spectatori, puţin peste 100 de persoane), Marius Mihalache şi cei patru artişti care l-au acompaniat au evoluat ca nişte adevăraţi profesionişti, fără să reducă durata concertului, iar la final s-au întors la bisuri de câte ori au fost chemaţi. De cealaltă parte, spectatorii buzoieni au aplaudat în picioare pe parcursul pieselor de final, fiind fascinaţi de trecerea de la jazz la muzică tradiţională.
Reporter.: În general băieţii sunt atraşi de chitară. Cum de ai ales să cânţi la ţambal?
Marius Mihalache:S-a întâmplat pe la vârsta de 3 ani. M-am născut într-o familie de artişti şi eram înconjurat de tot felul de instrumente prin casă. Printre ele era şi ţambalul şi mi s-a părut mult mai incitant ca celelalte. Asta pentru că cele două beţe îmi consumau energia şi ieşeau şi nişte sunete deosebite. Mă jucam toată ziua cu ţambalul şi tata m-a dat la un profesor…
Rep.: Mai cânţi la vreun alt instrument?
M. M.:Da. După ţambal, am început să iau lecţii de pian, dar pe parcurs ţambalul a devenit pentru mine instrumentul principal.
A aflat că a cântat la Scala din Milano după ce a coborât după scenă
Rep.: Aţi cântat pe marea scenă Scala di Milano. Cum a fost?
M. M.:Eram într-un turneu cu un ansamblu, aveam 17 ani şi am a ajuns cu spectacolul la teatrul din Milano fără să ştiu unde mă aflu. Obligatoriu la Scala di Milano concertul se face în două acte, pentru ca la pauză oamenii să socializeze între ei. Este o tradiţie care se respectă. Concertul nostru era gândit într-un singur act şi a trebuit ca actul doi să îl cânt eu singur. Am susţinut un recital de 45 de minute cu piese clasice – Chopin, Bach, Beethoven. Iniţial trebuia să cânt 15 minute. După concert, la Scala, artiştii sunt obligaţi să iasă în foaier să stea de vorbă cu publicul. Una dintre întrebările care mi-au fost puse a fost: „cum este să cânţi la Scala din Milano la doar 17 ani, când alţi artişti speră la aşa ceva o viaţă întreagă şi nu reuşesc?”. Eu am răspuns: „Habar n-am! Probabil voi ajunge să cânt şi acolo”. „Păi tu nu ştii?! Aici eşti la Scala!”, mi s-a spus.
Rep.: Cum reacţionează publicul din străinătate când vede ţambalul?
M. M.:Eu cânt foarte mult în străinătate. Primul impact este de uimire, fiind un instrument nou pentru ei. Vin şi îl analizează şi, în funcţie de evoluţia artistului, ţambalul rămâne în ochii publicului doar un instrument exotic sau publicul ajunge să îl perceapă la adevărata lui valoare. La concertele noastre, prima dată apare curiozitatea publicului, apoi oamenii rămân fascinaţi de performanţă.
Rep.: De câtă muncă este nevoie să ajungi la nivelul a ceea ce vedem acum pe scenă?
M. M.:Este o combinaţie de muncă şi talent. Te naşti pentru aşa ceva. Nu este doar muncă sau numai talent. Este o meserie care se începe de pe la 4 ani şi pentru care nu termini niciodată de studiat. Studiez în continuare şi, cu cât studiezi mai mult, cu atât realizezi cât eşti de departe de ceea ce înseamnă muzica adevărată.
Rep.: Care este cel mai important artist cu care ai cântat?
M.M.:Chick Corea. Am cântat şi cu alţi artişti la fel de mari, dar Chick Corea a fost un fel de mentor, idolul meu. De aceea întâlnirea cu el nu poate fi egalată. Am cântat cu el şi am respirat acelaşi aer, cum se spune. El m-a ales pe mine să îi deschid concertul dintre vreo 200 de candidaţi pe care i-a ascultat. Aşa ne-am întâlnit. Apoi ne-am întâlnit la sunet, am schimbat două vorbe şi după concert am luat masa împreună şi am schimbat numerele de telefon. Apoi eu m-am dus în America, unde am stat doi ani de zile şi m-am reîntânit cu Chick Corea.
Rep.: Vorbeşte-mi despre acest turneu
M. M.:Sunt într-un turneu de rodare a unui nou proiect. Este vorba despre electro-swing, o producţie în sine prin care vrem să aducem în atenţia tinerilor şi nu numai muzica anilor 30. Să le arătăm de unde a pornit jazz-ul şi apoi să adaptăm muzica asta pe ritmuri moderne, cu dansatori, cu proiecţii video. Acum testăm doar partea muzicală cu acest turneu naţional, urmând ca finalul să aibe loc în septembrie.