Lume multă, vineri după-amiază, la Vila Albatros. Fosta proprietate a celebrului Alexandru Marghiloman a bifat cea mai importantă prezență a unui artist de când spațiul s-a transformat în centru cultural. Celebrul Horațiu Mălăele a vernisat la Buzău expoziția sa ,,Graficaturi“ care reunește mai multe caricaturi ale unor personalități, plus câteva desene nud.
Puțin după ora 17.30, oră la care era anunțat evenimentul, cele două săli în care sunt expuse lucrările lui Mălăele erau pline ochi de lume. Curioși, probabil, să vadă de ce este în stare cel considerat unul dintre cei mai buni actori români, buzoienii au venit în număr mare, interesați în egală măsură să îl vadă în cane și oase pe artist. Cei prezenți au profitat de mica întârziere a actorului pentru a analiza în detaliu toate „graficaturile”, printre cei ilustrați aflându-se Purcărete, Patapievici, Mihăilescu-Brăila, Birlic, Nichita Stănescu, Puiu Călinescu, Tamara Buciuceanu, Eugen Ionescu, Brâncuși etc.
Mălăele și-a făcut apariția coborând pe somptuoasa scară în capătul căreia stă bustul lui Marghiloman. Primit cu aplauze, artistul a avut un discurs scurt, dar savuros, în stilul său caracteristic.
„Doamnelor și domnilor, numele meu este Horațiu Mălăele și, așa cum scrie în cartea mea de muncă, sunt prestator de servicii culturale. O sintagmă furată de la Răsărit și foarte bine înrădăcinată, pentru că văd că nu mai scăpăm de ea. De obicei, noi, actorii, vorbim după textele altora, și o facem mult mai bine. Când e vorba să vorbim în public este o teamă universală. Nu voi spune nimic despre desenele mele decât că sunt niște rătăciri în clipele de liniște, dar sunt multe. Toate aceste desene le veți regăsi într-o carte pe care am vrut să o denumesc, inițial Cuget deci Exit și apoi am hotărât că îi voi zice Horațiu Mălăele și va cuprinde toate desenele, pictura și acuarelele și, poate, câteva texte. Mă simt foarte emoționat în acest miraculos loc, unde îmi regăsesc spiritul. Eu m-am născut sașiu, dislexic, bâlbâit, cu reumatism poliarticular, adică toate componentele unui eșec enorm. Faptul că am ajuns să expun desene într-un asemenea loc este pentru mine o performanță și o binecuvântare”, a declarat Mălăele în fața publicului prezent la vernisaj.
Dacă discursul său a fost unul scurt, artistul nu a scăpat ușor de la sesiunea de autografe. Cei mai mulți dintre cei prezenți au vrut să primească autografe și să facă poze cu Mălăele, iar artistul nu a refuzat pe nimeni.
După vernisajul de la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman”, Horațiu Mălăele s-a întâlnit, în aceeași seară, cu buzoienii, în Cafeneaua Artiștilor, acolo unde a susținut un one man show.
Deși se gândise inițial să dea examen la Arte Plastice, datorită talentului
„La început mi se spunea că desenam foarte prost. Până prin clasa a IV-a. Apoi a venit la noi la școală un profesor genial, Nicu Gherghe. Și, într-o zi, mi-a spus că desenez excepțional. Și uite așa, parcă am intrat în transă și de atunci nu m-am mai oprit. A urmat apoi Bombonica, profesoara mea din liceu, extrem de bună și de simpatică, rămânând în sufletul meu. Se pare însă că teatrul m-a ales pe mine. Sau eu pe el… Eram în pregătire pentru Arte și, în pauze, la un moment dat, m-am gândit să dau și pe la teatru. Am trecut cu mare emoție pe lângă zidurile Teatrului Bulandra și, la un moment dat, corifeii teatrului erau adunați într-o cabină – Toma Caragiu, atât cât am putut eu să disting, o actriță, Octavian Cotescu și, la geam, de fapt, cel care deschisese geamul era Liviu Ciulei. El deschisese geamul ca să arunce o țigară. A mai tras un fum, a aruncat țigara, care mi-a picat direct în cap. A căzut la rigolă, eu am luat-o, am stins-o, am pus-o într-un șervețel și am ținut-o până am terminat examenul, pe care credeam că nu-l luasem”, a mărturisit Horațiu Mălăele.