La doar cinci minute peste ora la care era programat spectacolul, în sală nu ai loc să mai arunci un ac. Aproape 600 de buzoieni s-au îngrămădit luni să vadă spectacolul Maitreyi, atraşi atât de celebra poveste a lui Mircea Eliade, dar mai ales de numele Maiei Morgenstern, de pe afiş. O simplă privire aruncată în sală te face să înţelegi că, cel puţin din punct vedere organizatoric, spectacolul este deja un succes atâta timp cât preţul biletelor a fost unul considerabil, 50 lei, respectiv 70 lei.
La un moment dat, de undeva din sală, dintre spectatori, îşi face apariţia chiar Maia Morgenstern. Îmbrăcată într-un sari vaporos, celebra actriţă îşi începe deja rolul, acela al naratoarei, urcând cu paşii mici ai unei bătrâne pe scenă. La doar vreo 10 minute de stat în sală, realizezi că indiferent de cum vor evolua actorii de-a lungul spectacolului, reprezentaţia de la Buzău poate fi considerată un adevărat act de curaj. Asta, pentru că în sală este mai frig ca afară, chiar ies aburi din gură, iar costumele vaporoase din mătase nu au cum să îi apere pe bieţii actori, care trebuie să creeze impresia că se află în torida Indie. După un timp, însăşi Maia Morgestern, vizibil deranjată de frig, dispare de pe scenă, deşi rolul său este unul static şi presupune prezenţa permanentă pe un scaun, pe scenă şi intră în culise, în încercarea de a se mai încălzi puţin. Vlad Zamfirescu, distribuit în rolul lui Mircea Eliade, are curajul de a respecta scenariul şi rămâne la bustul gol pentru o scenă în care personajul său trebuie să se spele într-un lavoar. Un murmur de uimire se aude din pieptul sutelor de spectatori.
Doar un alt spectacol cu nume mari pe afiş
În aceste condiţii, să vorbeşti despre actul artistic în sine este ca şi cum ai critica prestaţia lui Gică Hagi după un meci în care nu i-a ieşit nicio fentă pe un teren de fotbal pe care apa era până la glezne.
Dincolo de toate detaliile organizatorice, viziunea regizoarei Chris Simion asupra piesei nu este vreo capodoperă. Este vorba despre un dialog dintre două viziuni, cu acelaşi subiect: „Maitreyi” scrisă de Eliade după ce a fost alungat din casa familiei Narendra Sen şi „Dragostea nu moare” scrisă de însăşi Maitreyi, revoltată faţă de modul în care este relatată povestea de amor în romanul lui Eliade.
Puţin dans tradiţional, costume frumoase, ceva efecte pirotehnice şi jocuri de lumini menite să îţi ia ochii, un decor desprins parcă dintr-un magazin de suveniruri din mall, sunt detalii care arată mai degrabă intenţia de a crea doar un alt spectacol cu succes la public în care reţeta este aceeaşi: câteva nume mari pe afiş (Maia Morgestern, Vlad Zamfirescu, Doru Ana, Anca Sigartău), o poveste cunoscută şi spectatorul este dispus să plătească 50 de lei.
Finalul spectacolului reuşeşte să întrepătrundă cele două naraţiuni ale aceleiaşi poveşti de dragoste într-un mod emoţionant, care te face să mai uiţi de greutăţile pe care le-ai întâmpinat pe parcursul spectacolului.