Mai avem șanse

   În urmă cu vreo săptămână, eram pe punctul de a cădea în plasa unor intoxicări legate de faptul că Buzăul ar fi unul dintre județele fruntașe în întrecerea (era să scriu ,,socialistă”, că tot a fost ieri ziua de naștere a lui Nea’ Nicu!) clericalo-oengistă de strângere de semnături în favoarea modificării Consituției în sensul ca legea fundamentală să prevadă explicit că familia se întemeiază pe căsătoria dintre bărbat și femeie. Cu alte cuvinte, să ne punem în contra curentului din ce în ce mai puternic care legiferează căsătoria dintre persoane de același sex.

   Nu aș vrea să intru în anumite chestiuni care, poate, ar leza multe convingeri și ar atrage înjurături copioase spuse cu crucea sau cu Cartea Sfântă în mână. Vreau să spun doar că mă bucur că nu am căzut pradă intoxicării repective, și voi explica de ce. În condițiile în care informația se dovedea adevărată, aș fi fost tentat să fac o legătură între numărul celor care au consimțit să semneze pentru o asemenea inițiativă legislativă – pe care, personal, o văd  strict ca o chestiune de ,,public relations“, menită să mai frâneze Biserica Ortodoxă Română din căderea de popularitate, accentuată dramatic de prestația revoltătoare de după tragedia din Club Colectiv – și cel al buzoienilor care permit, de 25 de ani încoace, ca o clică politică să-și bată joc de oraș și de județ.

   Din fericire, datele oficiale legate de fruntașii la semnături sunt cu totul altele: Iașiul conduce cu peste 100.000 de semnă­turi, urmat de Neamț, cu 80.000, Suceava, cu 60.000 și Bihor, cu peste 50.000.

   Așa că mai avem șanse!