Incredibil, dar adevărat! Crin Antonescu nu a rămas singurul pe acest pământ care-l plânge – chiar dacă în barbă – pe „domnul profesor”. L-am numit aici pe părintele adoptiv într-ale politicii al preşedintelui Partidului Naţional Liberal, pe Dan Voiculescu, cel care i-a pus la picioare liderului PNL toată logistica mediatică deloc de neglijat.
Totul pentru un scop: nu acela ca somnorosul naţional să ajungă musai la Cotroceni, ci pentru ca acesta să se opună din răsputeri oricărei tentative de a se institui, în România, o independenţă reală a parchetelor şi a instanţelor de judecată. Între noi fie vorba, Crin Antonescu a cam dat greş în această misie nobilă primită de la tătucul Antenelor, iar laţul din jurul gâtului lui Dan Voiculescu se strânge într-un ritm ce tinde a deveni ameţitor.
Chiar îndoctrinat până peste cap de campaniile ale mass-media subordonate intereselor lui Dan Voiculescu, numărul românilor tentaţi să-i plângă acestuia de milă tinde să devină apropat de zero. Poate că păţaniile celor din jurul fondatorului Antenelor sunt şi eclipsate de epopeea penitenciară a lui Gigi Becali. Sau poate că poporul s-a săturat de mutra şi de aerele acestui individ plin de morgă, care crede că absolut totul este de vânzare în această ţară.
Iată că, în lipsa bocitorilor autohtoni, Dan Voiculescu
şi-a găsit sprijin peste hotare, nicăieri altundeva decât la vecinul de la Răsărit, prin vocea deja celebrului post de radio „Vocea Rusiei”.
Interesant este tonul cometariului apărut pe site-ul acestui post de radio: „Se pare că lupta dintre echipa lui Traian Băsescu şi <mogulii cei răi> se apropie de sfârşit. Dacă nu se întâmplă vreo minune, ultimul <mogul> va dispărea de pe scena politică, iar trustul de presă pe care
l-a creat va fi eutanasiat sau neutralizat”. Nu prea ştiu ce să cred altceva, dar mie, personal, textul mi se pare scris de un apropiat al lui Dan Voiculescu, care circulă, încă, liber prin curte şi a sărit puţin gardul Maicii Rusii.