Pe onoarea mea de proaspăt editorialist la OPINIA dacă lovitura de stânga a lui Bute în maxilarul expus o fracţiune de secundă prea mult al lui Jean Paul Mendy nu a fost o adevărată capodoperă.
Românul a ştiut că totul s-a terminat cu cel puţin o secundă înaintea tuturor, evitând cu eleganţă copacul francez în cădere liberă. Un K.O. în repriza a IV-a, în a 8-a luptă consecutivă victorioasă cu centura IBF în joc, a scos din nou românii în stradă, ca pe vremea mondialului de fotbal în care Hagi, Popescu şi compania le predau americanilor, şi nu numai lor, lecţii academice de fotbal spectacol.
Pe onoarea mea de proaspăt editorialist la OPINIA dacă lovitura de stânga a lui Bute în maxilarul expus o fracţiune de secundă prea mult al lui Jean Paul Mendy nu a fost o adevărată capodoperă.
Românul a ştiut că totul s-a terminat cu cel puţin o secundă înaintea tuturor, evitând cu eleganţă copacul francez în cădere liberă. Un K.O. în repriza a IV-a, în a 8-a luptă consecutivă victorioasă cu centura IBF în joc, a scos din nou românii în stradă, ca pe vremea mondialului de fotbal în care Hagi, Popescu şi compania le predau americanilor, şi nu numai lor, lecţii academice de fotbal spectacol.
Din păcate, astfel de bucurii pigmentate cu mândria de a fi conaţional cu astfel de performeri sunt din ce în ce mai rare pe la noi, dovadă fiind faptul că întâmplările fericite au între ele un ecart de timp de 17 ani. Suficient totuşi ca puştiul de 14 ani de atunci, din ’94, să îşi ţină promisiunea făcută lui însuşi de a avea seara sa cu români la Universitate. Şi a făcut români fericiţi, adunându-i pe cei norocoşi sau cu dare de mână la Romexpo, iar pe ceilalţi în centrul Capitalei sau acasă la Pechea, într-o horă a bucuriei.
Vecinul de judeţ ne-a convins de faptul că fiecare putem să excelăm în domeniul nostru. E drept că puţini şi reuşim, deoarece reţeta o ştiu sau putem s-o aflăm, dar ingredientele sunt mai greu de găsit şi, tot pe măsură, de combinat.
Bute, campionul din ring, este alchimistul perfect, şi amestecă un ocean de muncă, un fluviu de talent, un râu de pasiune şi un izvor de orgoliu, totul între diguri de bun simţ şi civilizaţie ţărănească, pe care avem tendinţa acută să le uităm sau, mai grav, să ne batem joc de ele.
Aşa că, sâmbătă seară, un tânăr din Pechea ne-a făcut să fim mândri că suntem români. Povestea lui continuă, chiar dacă nu va mai fi să fie pe tărâm românesc.
Pentru că poveştile de succes se vând bine oriunde, iar banii, din păcate, sunt ceva mai mulţi, mai verzi şi mai foşnitori peste Ocean.
Ştefan ALECSIU este
Redactor-şef adjunct la Radio România Actualităţi