Folclorul românesc pare a se adapta realităților de zi cu zi. Astfel, celebra cântare „Ciobanul e pe câmp” are toate șansele să de transforme într-o variantă actuală, citadină, care ar suna cam în felul următor: „Molozul e pe câmp, molozul e pe câmp, ura drăguța mea, molozul e pe câmp”. Cam acesta este refrenul preferat al celor care, noaptea, pe furiș, sau chiar ziua, în cazul celor mai îndrăzneți, descarcă tone de deșeuri rezultate din construcții sau demolări. Și, uite așa, apar peste noapte munți de betoane, de cărămizi și fiare pe câmpurile de la marginea orașului Buzău. Mormanele fac deja parte din peisaj, de parcă acolo ar „răsări” un munte, la poalele căruia mai-mai că-ți vine să faci chiar un picnic, dacă în zonă nu ai găsi și leșuri de animale sau alte deșeuri care emană mirosuri de nesuportat.
Mormanele de gunoi nu „răsar” din pământ, ci sunt „sădite” cu grijă de cetățenii „conștiincioși” care nu înțeleg că un mediu curat nu se păstrează în acest mod și a căror unică preocupare este să scape de mizeria din gospodărie, fără a conta prin ce mijloace. Ne place să ascundem gunoiul sub preș, în loc să îl punem în făraș și să îl aruncăm la coș. Analogia este una tipic românească, pentru că așa facem și cu molozul care rezultă din amenajările interioare și nu numai. Îl încărcăm în mașina proprie sau plătim la negru un căruțaș care are grijă să ne ducă gunoiul la loc „sigur”: pe câmp. Și așa am mai scăpat de o grijă, molozul din curte dispare, însă reapare pe câmp.
Se pare că practica e des întâlnită, din moment ce nu există o ieșire din oraș unde să nu vedem cel puțin un morman de deșeuri din contrucții lăsate pe marginea străzii. Și, uite așa, pe zi ce trece, mormanul crește, ajungându-se, în unele cazuri, chiar la formarea unei mici gropi de gunoi ilegale, iar locul acela devine perfect pentru depozitare.
Lăsând gluma la o parte, trebuie să spunem că orice tip de deșeu rezultat din activitatea zilnică are, sau ar trebui să aibă, conform legilor în vigoare, un traseu bine stabilit, astfel încât normele din domeniul mediului să fie respectate. Practica legală și corectă pentru depozitarea acestor deșeuri ar trebui să pornească de la persoana care le generează. Cel care desfășoară activități din care rezultă moloz ar trebui să facă o comandă către operatorul de salubritate, să achite contravaloarea ridicării cantității respective de gunoi, iar operatorul de salubritate asigură depozitarea lor la groapa de gunoi, pentru care, la rândul sau, plătește o taxă pentru fiecare tonă depozitată.
Conform informațiilor primite de la RER Ecologic Service Buzău, majoritatea deșeurilor din construcții se găsesc sub formă de depozite necontrolate aflate pe domeniul public, puțini fiind cei care acționează în mod corect și solicită ridicarea lor de către mașinile speciale ale RER. Din păcate, fenomenul abandonării deșeurilor rezultate din contrucții pe câmp este atât de des întâlnit încât este foarte greu de controlat, mai ales că noaptea este momentul de acțiune al celor care aruncă molozul pe câmp. Singurele soluții pentru descurajarea acestei practici sunt, în primă fază, informarea, iar mai apoi aplicarea de amenzi acelora care nu respectă prevederile din domeniul protecției mediului. Prima măsură a fost deja aplicată de RER, în luna martie, în cadrul unei acțiuni de curățare și informare de pe strada Rachitei, de unde s-au ridicat tone de moloz.
RER Buzău îndeamnă cetățenii să solicite ridicarea deșeurilor rezultate din construcții și demolări care, astfel, ajung la groapa de gunoi, și sub nicio formă să nu le arunce pe câmp. Depozitele necontrolate de gunoi pot dispărea numai dacă există o colaborare între cetățeni și operatorul de salubritate.