Liviu Dragnea ține cu tot dinadinsul să intre în istoria neagră a României, nu numai prin performanța unică de a rămâne la conducerea Partidului Social Democrat după ce Justiția i-a pătat cazierul. Să ne amintim doar de celebra ordonanță care-i poartă numele, în baza căreia un număr important de aleși locali au putut să-și schimbe, peste noapte, bărcile politice, un act normativ respins de Parlament și declarat neconstituțional de Curtea Constituțională, dar care și-a făcut efectele exact atât timp cât au avut nevoie cei care au clocit-o. Fără rezultatul scontat, dar aceasta este altă poveste.
Acum, Dragnea și-a mobilizat exemplar aparatul de partid din Parlament și a transformat în lege o inițiativă pur electorală. Legea celor 100 de taxe, așa cum a fost ea denumită de media, va pica bine, pe termen scurt, tuturor românilor. Tot așa cum le-a picat bine, atunci când economia lui Tăriceanu duduia, relaxarea condițiilor de creditare. Pe termen lung, însă, lucrurile nu vor fi atât de roze, în condițiile în care legea trecută la foc automat prin Parlament își va face efectele în forma votată de senatori și deputați.
Taxele respective, ar trebui să fie limpede pentru oricine, susțin anumite programe ale structurilor ministeriale către care erau plătite. Programe care vor rămâne fără o importantă sursă de finanțare și fie vor fi oprite, ori vor fi continuate prin creșterea impozitelor.
Bineînțeles că Legea celor 100 de taxe poate fi privită și drept un cal troian lăsat în ipoteza că, în următorii patru ani, social-deomcrații nu vor mai fi la guvernare. Dar, până una-alta, ne rămâne doar purul caracter electoral.
P.S.: Un cuvânt special îl merită domnul Dragnea pentru eliminarea taxei radio-tv, o tentativă mizerabilă de a pune botniță televiziunii și radioului publice.