După ce a jucat la Brașov și Remin Deva, Laura s-a transferat în Grecia, acolo unde a evoluat timp de șase ani. Începând cu anul 2011, a jucat în Germania, la Celle, iar apoi s-a transferat la actuala sa echipă, Bad Wildungen. De menționat că tricoul acestei formații mai este purtat și de o altă româncă, pivotul Angela Cioca.
Reporter: Cum ai început să practici handbalul și la ce cluburi ai mai evoluat până acum?
Laura Vasilescu: Am început să joc handbal la Buzău, în orașul meu natal. Timp de doi ani am practicat voleiul, dar în paralel am început să joc și handbal, iar acest sport m-a câștigat imediat. Tot junioratul am jucat la Astral, apoi foarte puțin la Brașov, doi ani la Remin Deva, șase ani în Grecia, iar acum patru ani am venit în Germania.
Rep: Cum te-ai descrie în câteva cuvinte și cu ce îți place să îți ocupi timpul liber?
L. V.: Sunt o persoană optimistă, ambițioasă și cu simțul umorului foarte bine dezvoltat. Citatul meu preferat este „No pain, no gain.” (În traducere: „Nu suferi, nu câștigi”). În timpul liber îmi place să mă plimb cu cățelul meu, să citesc și să călătoresc.
Rep.: Ce reprezintă numărul de pe tricoul tău (23) și care este modelul tău în viață?
L. V.: Am ales 23, pentru că este numărul lui Michael Jordan. Modelul meu în viață este mama.
Rep.: Cum ai ajuns la actuala ta echipă?
L. V.: Primul an am fost în Celle și apoi am vorbit cu cei de la Bad Wildungen, iar la sfârșitul sezonului am venit aici.
Rep.: Cât de greu ți-a fost să te acomodezi în Germania?
L. V.: Primul an a fost greu din pricina limbii germane. După, însă, a fost din ce în ce mai ușor să mă acomodez cu traiul de aici.
Rep.: Ce impresii ai după sezonul 2014-2015?
L. V.: A fost un sezon foarte lung și greu (râde). A fost greu, întrucât am avut un lot restrâns, așa că am jucat integral aproape toate meciurile, dar nu mă plâng, îmi place ceea ce fac!
Rep.: Cât de mult înseamnă pentru ține titlul de golgheter în Bundesliga?
L. V.: Titlul obținut este rezultatul a multă muncă. Sunt puțin mândră pentru că astfel i-am făcut pe nemți să rostească „Romania” de câteva ori. Și sigur, cea mai mândră este bunica mea și mă bucur că am făcut-o fericită.
Rep.: Ce planuri ai de viitor? Ai vrea să te întorci într-o bună zi în România? Dacă da, la ce echipă?
L. V.: Prefer să nu planific pe termen lung, întotdeauna am luat deciziile spontan în privința viitorului meu. Nu știu ce echipă aș alege dacă m-aș întoarce în România, probabil că echipa națională! Nu aș putea să o refuz vreodată!
Rep.: Ai vreun regret în legătură cu cariera ta handbalistică?
L. V.: Nu, nu am regrete. Sunt ferm convinsă că în viață toate se întâmplă cu un motiv! Toți pașii pe care i-am făcut până acum, fie ei greșiți sau nu, m-au adus aici și au contribuit la ceea ce sunt astăzi!
Rep.: Vei rămâne în Germania și sezonul viitor?
L. V.: Da, mai am contract cu Bad Wildungen încă un sezon.
Rep.: Ce îți dorești să obții cu echipa ta în următorul sezon?
L. V.: Încercăm în fiecare an să ne autodepășim. Sunt multe jucătoare tinere la echipă, dar cu potențial, și asta mă bucură și îmi dă încredere în forțele noastre. La anul, Bundesliga o să fie mai puternică decât anul acesta și nu ne va fi deloc ușor.
Material preluat de pe jurnalsportiv.ro