În sala de judecată, vina se pasează de la unul la altul și nimeni nu-și asumă responsabilitatea unui accident, în care o copilă, cu toată viața înainte, a sfârșit tragic, lovită violent de jeep-ul primarului de la Cernătești. Un primar băut și prea grăbit să se gândească la consecințe. Apropiații deplâng încă soarta adolescentei nevinovate care în ziua de 21 mai, de Sf. Constantin și Elena, a plecat la școală, fără să știe că va fi ultimul drum pe care, îl va face. O copilărie frântă mult prea devreme, un suflet urcat la cer mult prea repede!
Ancuțel, așa cum o strigau familia și cunoscuții, a rămas captivă în sufletele prietenilor și ale colegilor ei, sfâșiați încă de durere. Pe 21 noiembrie au numărat șase luni de când Anca Berevoianu nu mai este. Niciunul nu o poate uita însă pe cea care le însenina zilele, care era lumina ochilor unor părinți și bunici pe care nimic nu-i va mai bucura vreodată. Verișoara Ancăi, Andreea Stoian, și foștii colegi de clasă nu se pot resemna. Ei au pus pe hârtie câteva versuri în amintirea ei, versuri care vor rămâne peste timp în memoria și în sufletul tuturor celor care au cunoscut-o. Pe 23 mai ar fi împlinit 15 ani, dar Cel de Sus a vrut s-o ia la el cu două zile mai devreme, într-o zi sfântă.
În memoriam, ANCUȚEL
(în memoria tinerei Anca Bereveanu, victima cumplitului accident din 21. mai.2013)
Suflețel nevinovat,
La moarte ea s-a mutat,
Într-o zi sfințită,
Cu sfinți prăznuită,
Accidentul s-a-ntâmplat
Primarul (cel b?ut) viața i-a curmat,
Auzind ce s-a-ntâmplat,
Familia s-a-ntristat.
A fost cu noi la grădință,
Unde era doar o fetiță,
Drăguță și cuminte,
Cu bucurie-n minte.
Poate Dumnezeu a vrută!
Îngerul cel ne-ncăput
Să vină și să o ia,
Lângă El alăturea.
Prieteni mulți mai avea,
Cu colegii se-nțelegea,
Prietenul ei o iubea,
Și mult el o alinta.
Soarta cea nenorocită!
Când era ea mulțumită,
Moartea neagră a venit,
Pe Anca rapid luând.
Mama ei mult o striga,
Și pe mână-o mangâia
Dar mireasa nu vorbea
Din sicriu, parcă zâmbea.
„Ancuțel. Ancuța mea!
Ridică-te mamă, colea,
C-au venit prietenii
Rudele și vecinii”
Coroane și lumânări,
Candele și multe flori,
O așteptau curând
Pentru-a o duce la mormânt.
Ultima zi cu Ancuța,
Frumoasa și hărnicuța
Mămică, vecini, bunici
Toți te-ndemnau să plângi.
A venit și dricul
Pe trupul ei ridicându-l,
Să îl ducă la mormânt,
Și s-o pună în pământ.
Rudele stau cu ea,
Colegii și maica sa,
Se jeleau și o plângeau
Ți-aminteau și o strigau,
Vocea ei o auzeau.
Preoții au și venit
Patriarhul începând
Evangheliile citind
Măicuța ei tot plângând.
Parcă totul s-a oprit,
„Veșnica pomenire” cântând,
Sfântul Duh s-a pogarât
Tot așa și El cântând.
A venit tragic moment
Când pe Anca-ncet încet,
Înconjurată de flori
De mult alb și lumânări.
Din curte scoțând-o
Maica ei tot strigand-o:
„Ancuța, Ancuța mea,
Nu pleca, nu mă lăsa…
Unde pleci fetița mea?
La groapă sau undeva?
De unde n-ai să mai vii?
Și să stai cu prietenii?”
,,Nunta” tocmai începând,
Pe Anca acum scoțând,
De pe strada ei cea dragă,
Unde-a alergat,
Copilăria-ntreagă.
Cruce, coroană și flori
Colivă și lumânări,
Steagul și felinare
La această ,,nuntă mare”.
Drumu-ncet s-a continuat
Anca iar s-a bucurat
Pentru că dricul mergea,
Pe unde ea tot umbla.
La locul morții sosind
Preotul slujba făcând
Pe la Școală ea trecând,
La biseric-ajungând.
Tatăl și măicuța,
Unchii și mătușile,
Bunicul și bunicile,
Verișoara și verișorii
Plângeau când,
Ușa s-a deschis.
Anca a ajuns ușor
La biserică-n pridvor,
Când mama sa a strigat:
,,Anca, de ce ai plecat?”
Slujba morții a-nceput,
Toată lumea amuțind
S-au rugat, și au cântat
Toți cu sufletul curat.
Părintele a vorbit,
Colegii despre ea au amintit,
Că a fost copil cuminte,
Plin de calități și minte.
Ultimul sărut l-au dat,
Rudele și au plecat
Îngeraș nevinovat!?
La Dumnezeu te-ai mutat!
Sicriul s-a coborât
Pe rude a doborât
Jalea și durerea,
Și-au accentuat puterea.
Cimitirul s-a deschis
Și pe Anca a permis,
S-o primească și s-o pună
Cu îngerii împreună.
Ea se roagă pentru noi
Pentru rude, pentru voi
Și va fi aici mereu,
Și la bine, și la greu.
Au rămas în urma ta,
Clipuri poze și-altceva
De care ne amintim
Ori de câte ori zâmbim.
O veșnică amintire
Vei rămâne pentru mine,
Pentru mine, pentru ei,
și pentru părinții tăi.
BEREVEANUGHE. ANCA
N:23.MAI.1998-D:21.MAI.2013
VEI RĂMÂNE VEȘNIC IN AMINTIREA NOASTRĂ,
ÎNGERAȘ NEVINOVAT!!!
De: Andreea STOIAN (verișoara ANCĂI) și foști colegi de clasă