Profit de faptul că, pe întreaga perioadă a crizei pariziene care a debutat cu uciderea jurnaliștilor săptămânalului ,,Charlie Hebdo” și încheiată cu uriașul miting de solidaritate de duminică am
beneficiat de informații primite ,,de la sursă”, de la un parizian fidel consumator de media – chiar dacă nu lucrează în branșă – pentru a face câteva considerații și paralele legate nu atât de evenimentul în sine, cât de modul în care a fost reflectat de media de pe Sena și de cea de pe Dâmbovița.
În primul rând, aș vrea să spun câteva cuvinte despre invitații din studiourile televiziunilor pariziene, respectiv bucureștene. Cel mai important invitat al televiziunilor franceze mi s-a părut un fost comandant al trupelor de elită, cele care au luat cu asalt magazinul evreiesc în care doi fundamentaliști luaseră ostatici. Acesta a comentat, practic, orice mișcare pe care a putut-o vedea omul din fața micului ecran, a explicat de ce se fac anumite lucruri, de ce nu se fac altele, a evidențiat punctele forte ale intervenției și le-a taxat pe cele slabe. În schimb, pe ecranele și din publicațiile românești doar Monica Tătoiu a lipsit; în rest, neavenți cu duiumul, de la Ana Birchall până la, țineți-vă bine!, Aylin Cadîr, cântăreață și actriță româncă de origine turcă, care s-a remarcat în lumea mondenă prin participarea la concursul ,,Alege ASIA”, în urma căruia a fost înființată formația ,,Pops”.
În al doilea rând, în seara zilei în care a avut loc atentatul de la ,,Charlie Hebdo”, televiziunile și agențiile de presă franceze au anunțat că se află în posesia unor date legate de ucigași – cel mai probabil identitatea acestora – dar că nu le vor face publice decât atunci când serviciile de securitate le vor da undă verde. Vă închipuiți ce ar fi fost la noi, cum s-ar fi umplut site-urile cu titluri ,,Vezi aici cine a tras în caricaturiști”…
În al treilea rând, incidentele din cele două zile fierbinți care nu au avut vreo legătură cu atacurile de la “Charlie Hebdo” sau cu luarea de ostatici de a doua zi – explozia unei mașini în fața unei sinagogi, jaful dintr-un magazin de bijuterii și defecțiunea tehnică a unei curse aeriene interne – au fost tratate ca atare: agențiile de presă au specificat, cu litere de-o șchioapă, că sunt fără legătură cu asaltul terorist. La noi, în schimb, toate aceste știri au fost incluse în categoria ,,Franța sub teroare”.
Și, nu în ultimul rând, doresc să spun câteva mici lucruri despre evenimentele de acum o săptămână, după ce am citit și rumegat tot felul de luări de poziție, ale unor analiști, jurnaliști sau oameni simpli. Singurul jurnalist de talie pe care l-am înțeles atunci când a afirmat că umoriștii-caricaturiști de la ,,Charlie Hebdo” și-au căutat-o cu lumânarea este Cristian Tudor Popescu; spun că îl înțeleg întrucât, fără un asemenea preambul, nu se putea împăuna, a doua zi, cu o înțelegere pe care susține că a avut-o cu președintele Traian Băsescu, acum zece ani, pe când jurnalistul conducea Clubul Român de Presă, înțelegere legată de nepublicarea niciunui fel de desen sau caricatură care ar ridiculiza Islamul sau pe Profet. În schimb, nu-i pot înțelege în niciun fel pe cei care au avut aceeași poziție cu Cristian Tudor Popescu, invocând faptul că ,,Charlie Hebdo” a publicat și caricaturi în care erau ridiculizați ,,Măicuța Domnului”, Iisus și Sfânta Treime. Nu mai pun la socoteală că ținta acelorași caricaturiști a fost și Papa, dar și Cultul Mozaic. Este evident, caricaturiștii de la ,,Charlie Hebdo” se disting prin faptul că, dacă este să-i măsurăm după anumite precepte, sunt complet amorali, un exemplu în acest sens fiind și declarația de ieri a caricaturistului Bernard (Willem) Holtrop, care nu se afla în redacție în momentul masacrului: ,,Vomităm pe toate aceste persoane care spun dintr-o dată că sunt prietenii noștri”.
Însă nimic nu justifică crima, nici a celor care au ucis, inclusiv prin ardere pe rug, cu crucea în mână, nici a celor care o fac răstălmăcind Coranul. Mergând pe un asemenea mod de gândire, am putea spune că și cei care l-au ridiculizat pe Hitler prin caricatură sau pamflet ,,și-au căutat-o”.