Simplu
Eu Te-am iubit, Mărite Domn Ceaușu,
și-am răsădit un Verb în cinstea Ta,
mi-am smuls sfios și-mpiedicat urcușu’
dar ți-am urmat poruncile: nu sta! nu sta!
Am fost precum ai fost: curat în lume
cerneala mi-a ars sângele stihar,
n-am asaltat protecții: ele-s dune,
în miezul lor n-au sâmbure și har.
Am decojit rugina din cuvinte
precum m-ai învățat – pe-atunci, elev,
curbura poeziei-i dinte-n dinte și seve-am distilat din ev în ev.
Am răsturnat paharul câteodată
dar pe morminte-ntre altar și sfinți; n-am răsucit prin vers decât o roată
la caru-ncovoiaților părinți.
Rănit în zbor n-am renunțat – dar azi vulturilor le dau întâietate,
arbustul se închinî-n sus la brazi, îmbătrânesc cu ranița în spate.
„Au înflorit muscelele la Sebeș…“
așa ne prevesteai și-așa a fost
anii au curs învolburat și repezi, Pegașii i-ai hrănit cu jar și rost…
Am încercat să fiu și eu un tropot
așa cum mi-ai urat la nunta mea
însă de-acuma moartea mea dă-n clocot
și simplu mă întorn în poala Ta…
Gh. ISTRATE,
23-24 aug. 2015, Spit. Elias București