„Aici am intrat în clasa a V-a, aici mi-am trăit adolescenţa, aici mi-am găsit dragostea…”. Aceste cuvinte, rostite luni, 16 ianuarie 2017, au luat în stăpânire amfiteatrul Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” Buzău. Liceenii din diferite generaţii au ascultat istoriile de altădată, spuse cu farmec de foştii elevi şi profesori ai colegiului, în prezenţa unor invitaţi de seamă: primarul Constantin Toma, doamnele inspector-general Florina Stoian şi Daniela Palcău, publicistul Viorel Frîncu, Mihaela Roxana Constantinescu şi Mihai Sălcuţan, ultimii doi avocaţi de prestigiu şi absolvenţi ai colegiului.
Sala s-a umplut de vocile tinerilor care ne-au spus firesc, ocolind stereotipiile de tot felul, că Eminescu a fost un mare poet, cu un destin tulburător, că era „veşnic citind, meditând, scriind”, cum zice Maiorescu, adică un învrednicit, că Grigore Vieru l-a preţuit pe Eminescu şi că s-a aşezat, cu simplitate, în umbra lui, chiar „La aniversară”, că, într-un fel inefabil, poetul, ultimul mare romantic european, ne ridică pe toţi, ca un „Mag călător în stele”, dincolo de „cercul strâmt” al vieţii obişnuite. Prin dialogul viu dintre invitaţi şi auditoriu şi-a făcut loc dorinţa de a intra în „Spaţiul ideilor”, acesta a fost titlul proiectului cultural care a reunit activităţi diverse, în săptămâna în care s-au împlinit 98 de ani de funcţionare a C.N.”Mihai Eminescu” Buzău şi 167 de ani de la naşterea celui pe care-l asociem cu lumina Luceafărului.
În a doua parte a zilei, atelierele de lectură, organizate de comisia metodică de limba română, şi-au adunat cititorii în aceeaşi atmosferă nobilă a ideilor, transpusă în versuri-motto: Făt-Frumos din tei, Floare albă de cireş,Viaţă şi voinţă, Luceafăr blând. La biblioteca şcolii s-au adunat listele cu titlurile cărţilor noastre preferate, din literatura română şi universală, cărţi din zona canonică şi de la periferia canonului, o autentică întâlnire a iubitorilor de literatură.
Marţi ne-am gândit la semnificaţia religioasă şi filosofică a versului din Memento Mori „Turma gândurilor mele eu le pasc ca oi de aur”, dar şi la imaginea şcolii de altădată, din vremea studiilor făcute de Eminescu la Cernăuţi, Viena şi Berlin. Am aflat şi istoria celor patru fotografii care au consacrat imaginea poetului, într-o vreme când nu numai fotograful era scump, ci şi poetul era scump la vedere! Nu-i plăcea să fie fotografiat, Maiorescu depunând, de exemplu, un mare efort de convingere pentru a-l face pe Eminescu să apară în cunoscuta poză de grup de la Junimea.
Miercuri a fost ziua limbilor străine. Se spune că Eminescu este intraductibil, dar exerciţiul delicat al tălmăcirii în engleză, germană sau franceză, s-a dovedit o modalitate inspirată de a înţelege mai bine ce însemna pentru poet „a turna în formă nouă limba veche şi-nţeleaptă”. O provocare jurnalistică a fost pentru tineri tema. „Ce l-am întreba pe Eminescu dacă l-am avea în faţa noastră, dacă l-am putea intervieva?”.
Joi, acelaşi amfiteatru nobil a găzduit comisiile metodice de istorie, chimie şi biologie. În parteneriat cu Muzeul Judeţean Buzău, reprezentat de domnul dr. Daniel Costache, cercetător ştiinţific, şi cu Academia Olimpică Buzău, reprezentată, în calitate de preşedinte, de domnul Dănuţ Staicu, au fost puse în lumină alte aspecte ale personalităţii lui Mihai Eminescu: activitatea publicistică şi crezul politic, valorile morale şi civice, preocupările pentru sănătatea fizică şi mentală, gloria şi decăderea, „seninătatea abstractă” (observaţie maioresciană!) pe care o dovedea poetul junimist, atât în tristeţe, cât şi în bucurie.
În timpul studenţiei de la Viena, Eminescu se arătase interesat de ştiinţe, ceea ce i-a permis să-şi creeze o viziune complexă a lumii, în care, ca emisferele cerebrale, sensibilitatea şi raţiunea îşi găseau, deopotrivă, locul. Albastru senin aer a fost titlul care a reunit activităţile profesorilor de chimie şi biologie din liceu, activităţi începute joi şi continuate vineri, în parteneriat cu Agenţia pentru Protecţia Mediului Buzău, Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa, RER Ecologic Service Buzău şi Green Group, într-o interesantă dezbatere pe tema problemelor de mediu.
Odă (în metru antic) a fost poezia reprezentativă pentru ideea eminesciană de latinitate, subiect-cheie în jurul căruia s-a organizat cercul judeţean de limbi clasice. Simpozionul de ştiinţă şi literatură a încheiat, vineri, seria activităţilor prin care ne-am conectat, în spaţiul privilegiat al ideilor, pentru acest moment de sărbătoare. Sesiunea de comunicări ştiinţifice pentru elevii de liceu este, în peisajul şcolii buzoiene, o manifestare inedită prin transdisciplinaritate, ceea ce implică o depăşire a ariilor curriculare tradiţionale.
Păstrez în memorie gustul dulce-nostalgic al unor versuri eminescine prinse, sub formă de răvaş, ca o surpriză destinată nu doar invitaţilor, ci şi organizatorilor: „Stelele-n cer/ Ard depărtărilor/ Până ce pier…” (Stelele-n cer, Mihai Eminescu). Şi continuarea acestor versuri, de o simplitate desăvârşită, răsună în gând, ca un ecou al zilelor noastre, pregătind, latent, o altă aniversare: „Stelele care cad/ nu pier,/ Stelele care cad/ se duc pe-un alt cer…”
Prof. dr. Mihaela Nicolae, C.N. „Mihai Eminescu” Buzău