"Pofta trupească va fi promovată, iar relaţiile sexuale vor deveni principala cerinţă a vieţii. Ignoranţa va ieşi la suprafaţă. Zgârcenia şi conflictele vor creşte tot mai mult. Vor face jurăminte pe care le vor încălca în scurt timp. Tot mai multă lume va fi dependentă de droguri.
Adevărata valoare nu va mai fi respectată. Populaţia va emigra în masă pentru a-şi asigura sursele de subzistenţă.
Conducătorii vor majora taxele în mod nejustificat. Ei nu vor mai considera de datoria lor să promoveze valorile spirituale. Vor deveni un pericol pentru întreaga lume"
“Pofta trupească va fi promovată, iar relaţiile sexuale vor deveni principala cerinţă a vieţii. Ignoranţa va ieşi la suprafaţă. Zgârcenia şi conflictele vor creşte tot mai mult. Vor face jurăminte pe care le vor încălca în scurt timp. Tot mai multă lume va fi dependentă de droguri.
Adevărata valoare nu va mai fi respectată. Populaţia va emigra în masă pentru a-şi asigura sursele de subzistenţă.
Conducătorii vor majora taxele în mod nejustificat. Ei nu vor mai considera de datoria lor să promoveze valorile spirituale. Vor deveni un pericol pentru întreaga lume”.
Vă sună cunoscută descrierea de mai sus? Se apropie cumva de percepţia pe care o aveţi dumneavoastră despre lumea în care trăim?
Nu este vorba despre un material recent făcut de vreun jurnalist, ci o descriere a unei epoci, denumită Kali Yuga în scrierile străvechi indiene.
Trebuie să recunoaştem însă că toate caracteristicile epocii imaginate se regăsesc astăzi în toate societăţile într-o măsură mai mare sau mai mică.
E de ajuns să ne uităm în jurul nostru pentru a observa că valoarea individuală şi setul de valori colective, care erau valabile până nu demult, astăzi nu mai sunt preţuite.
Puteţi spune că nu toţi sunt aşa, că mai există exemple de oameni şi de comunităţi care nu se înscriu în cele arătate la începutul articolului.
Da, este adevărat! Dar sunt excepţii, care confirmă regula promovării nonvalorii pe scară din ce în ce mai largă.
Vedem la locul nostru de muncă modul în care se promovează colegi ce nu au absolvit niciun fel de facultate sau cea pe care au absolvit-o a fost făcută de mântuială. Pregătirea profesională, excelenţa în activitate sunt din ce în ce mai mult deziderate ale unei epoci pe cale să apună.
Vedem aceeaşi tendinţă şi la cele mai înalte niveluri, la secretarii de stat, la miniştri, la şefi de organizaţii de partid. Aceştia au ca unic ţel în viaţă îmbogăţirea, fără a conta mijlocul prin care aceasta este realizată. Şi cum scopul scuză mijloacele, corupţia, minciuna, înşelăciunea au înlocuit deja pe scară largă cinstea, onorea, valoarea.
Şi în felul ăsta, îi condamnăm pe copiii noştri, pe nepoţii noştri, pe aceia pe care noi îi învăţăm că trebuie să se pregătească, că trebuie să obţină note mari, să plece în străinătate, în locuri în care încă mai au şansa să se realizeze exclusiv pe propriile calităţi.
Şi atunci mă întreb cine este oare vinovatul? Nu cumva fiecare dintre noi, atunci când acceptăm compromisuri la fiecare pas? Vor fi oare suficiente argumentele noastre atunci copiii ne vor întreba de ce am ales compromisul în dauna valorii?