Cazul Vasile Avram din arbitrajul românesc readuce în prim plan problema corupţiei celor care trebuie să fie imparţiali.
Cazul Vasile Avram din arbitrajul românesc readuce în prim plan problema corupţiei celor care trebuie să fie imparţiali. Avem un campionat de fotbal din ce în ce mai slab, cu rezultate foarte slabe şi la nivel internaţional. Această situaţie nu este străină de corupţia din fotbal.
Nu poate exista performanţă acolo unde nu există reguli sau acolo unde regulile sunt viciate, într-un sens sau în altul, prin şpagă sau prin pile. Aparent, un caz de mită are un efect izolat, limitat la persoanele participante şi la cei din jurul lor, care au un interes. Efectele mitei sunt însă mult mai puternice. Pentrui că cei care văd că pot obţine rezultate favorabile mituind, nu se vor mai pregăti şi nu vor mai avea dorinţa de a-şi depăşi adversarul în mod corect, prin propriile sale calităţi.
Tot aşa, şi în justiţie, mituirea judecătorilor sau a procurorilor are un efect devastator. Nu pot spune că există o corupţie generalizată în instanţele româneşti, dar fenomenul există. Şi cred că acesta este accentuat de faptul că sistemul a devenit din ce în ce mai mult o afacere de familie sau de cumetrii.
Există, în prezent, prea multe situaţii în care aflăm rude de sânge sau prin alianţă ca judecători şi avocaţi la aceleaşi instanţe. Nu cu multă vreme în urmă existau mai multe cazuri la Buzău, în care părinţii erau judecători şi copiii erau avocaţi, ca să nu mai punem la socoteală tandemurile naşi-fini între avocaţi şi judecători.
Mi-e greu să cred că având o relaţie atât de apropiată nu există tentaţia folosirii acestui avantaj în scopul rotunjirii veniturilor. Iar de la tentaţie la faptă este o cale adesea mult prea scurtă.
Şi atunci, nu trebuie să ne mai mire că aceste lucruri cunoscute şi de mulţi dintre justiţiabili conduc la o impresie, poate greşită, că adevărul în instanţă poate fi influenţat şi de grosimea portofelului, precum şi de cine cunoaşte mai bine avocatul “care trebuie”.
Şi atunci, ce rost are să îţi angajezi un avocat bun, care ştie foarte bine legea, când poţi să angajezi un avocat excelent, care-l ştie pe judecător?
Şi, uite aşa, încet, încet, sistemul se deteriorează, ca şi în fotbalul românesc. Şi în felul acesta justiţia este încă privită a fi oaia neagră a societăţii române, fiind monitorizată încă de instituţiile europene.
Lucian SĂLCUŢAN este avocat, director general OPINIA