Ziaristul de investigații de la publicația on-line „Gândul” a primit premiul întâi la Gala Superscrieri
Ziariștii „Gândul” Attila Biro și Alina Matiș au primit, marți seara, în cadrul Galei Superscrieri, la secțiunea Multimedia, premiul I și premiul III pentru campaniile „Torționarii” și „Sindromul NU”.
„Torționarii” este o investigație a cotidianului on-line „Gândul”, desfășurată în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, care prezintă una dintre cele mai negre perioade din istoria României. 35 dintre torționarii comuniști, oameni care au condus sau au lucrat în „penitenciarele morții”, au fost descoperiți, trăiesc și vor fi cercetați pentru crimele comise.
Primul torționar identificat în cadrul acestei campanii este buzoianul Alexandru Vișinescu, în prezent cercetat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție pentru genocid. El a condus închisoarea comunistă de la Râmnicu Sărat, unde numeroși deținuți politici și-au pierdut viața în urma instituirii unui regim de teroare.
În plutonul de execuție al mareșalului Antonescu
Pentru prima oară după Revoluție, reporterii „Gândul” au reușit să-l găsească și să vorbească cu Alexandru Vișinescu. După ce cazul torționarului de la Râmnicu Sărat a fost prezentat, acesta a fost preluat de întreaga presă din România, fiind, de asemenea, prezentat pe larg și în presa internațională, Washington Post și Associated Press, alocând spații largi subiectului. După mediatizarea cazului său, Vișinescu a reacționat violent la încercările reporterilor „Gândul” de a vorbi cu el, înjurându-i și încercând să-i lovească. Ulterior, fostul torționar a răspuns întrebărilor, într-un interviu luat în fața casei sale.
Alexandru Vișinescu a fost comandant al Penintenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 și până la desființarea închisorii, în 1963, fiind și ultimul comandant al închisorii în care a sfârșit, în urma torturilor, Ion Mihalache. Alexandru Vișinescu, care acum trece drept un bătrânel jovial, a intrat în istorie cu mult înainte de episodul Râmnicu Sărat.
În mai multe lucrări de specialitate despre temnițele comuniste se menționează că Alexandru Vișinescu a făcut parte din plutonul de execuție al mareșalului Ion Antonescu. Fostul șef al statului Ion Antonescu a fost condamnat la moarte de un tribunal al poporului pe 17 mai 1946. Pe 1 iulie, Antonescu a fost excutat de un pluton de ofițeri. Născut în 1925 în comuna Lecuiești din Buzău, la 21 de ani, Vișinescu a fost unul dintre cei care au tras în mareșalul Ion Antonescu. Această informație apare într-o carte publicată de Cicerone Ionițoiu, deținut politic și autor al unor lucrări de referință în domeniul represiunii comuniste.
Înainte de a ajunge comandant al penitenciarului Jilava, Vișinescu a fost șef al Biroului Operativ din Jilava, structură ce avea ca atribuții supravegherea locului de detenție, a regimului aplicat deținuților, a comportamentului acestora, dar și atitudinea cadrelor de la Jilava. Cercetările Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc (IICCMER) arată că, în această perioadă, Vișinescu a transmis note informative despre comandatul penitenciarului.
„Vizite corporale minuțioase pentru deținute, cu îndemânarea unui chirurg”
După episodul Jilava, Vișinescu ajunge la penitenciarul de femei Mislea, cunoscut drept o închisoare politică dură. Alice Panaiodor, deținut politic în acest penitenciar, scrie în cartea Traversarea focului că regimul de detenție instituit de Vișinescu la Mislea era unul de tortură.
„Dezbracăte, eram acolo toate goale în coridorul neîncălzit, în timp ce hainele erau scormonite amănunțit căutându-se mici obiecte care ar fi putut fi ascunse în tivuri sau cusături. A urmat apoi umilirea și mai penibilă a unei vizite corporale minuțioase făcută cu îndemânarea unui chirurg fără niciun fel de jenă, chiar sub privirile celorlalte arestate”, povestește Alice Panaiodor.
Documentele de arhivă și cele memorialistice consultate de specialiștii IICCMER îl portretizează pe Alexandru Vișinescu drept un ins „extrem de sever și complet lipsit de omenie față de arestate”, care avea „plăcerea de a insulta și a teroriza, prin percheziții și interogatorii interminabile, pe deținutele (de la Mislea, n.r.) și cărora le adresa toate epitetele posibile”. Cicerone Ionițoiu susține în documentarele sale că în perioada în care Vișinescu a fost ofițer politic la Mislea la acel penitenciar era închisă Maria Antonescu, soția mareșalului Antonescu.
După activitatea de la penitenciarul de femei, Vișinescu a fost avansat la penitenciarul Râmnicu Sărat. Despre această închisoare, IICCMER spune că era o adevărată mașinărie de tortură a deținuților politici. Prin celulele de la Râmnicu Sărat și-a găsit sfârșitul și marele om politic Ion Mihalache. Vișinescu a ajuns comandant al penitenciarului în 1956.
În cei șapte ani în care a condus penitenciarul, Vișinescu a instaurat un regim de tortură și teroare. În 1963, penitenciarul de la Râmnicu Sărat a fost desființat. În urma desființării penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vișinescu a rămas în cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor, unde a îndeplinit în continuare funcții de conducere: ofițer controlor în Serviciul inspecții din Direcția Generală a Penitenciarelor, Lagărelor și Coloniilor de Muncă (1963), locțiitor comandant pentru pază și regim la penitenciarul Ploiești (1965-1967), comandant al Secției „Căscioarele” din cadrul penitenciarului Ilfov (3 iunie 1976).
Premiile „Superscrieri” este o competiție organizată de Fundația „Friends for Friends”, care promovează jurnalismul narativ și scriitura creativă despre oameni, evenimente și momente reale, ca moduri de exprimare a puterii cuvintelor de a influența în bine relațiile dintre oameni, de a genera schimbări de atitudini, cutume, norme. „Credem că România are nevoie de povești puternice și texte de calitate care: informează corect, emoționează, modifică percepții și stereotipuri, creează mișcări sociale în final, schimbă lumea în care trăim. Prin această competiție vrem să încurajăm în România tipul de scriitură care dă câștigătorii de premii Pulitzer. Premiile sunt deschise în mod democratic tuturor autorilor, consacrați sau nu, din presă sau de pe platforme digitale, jurnaliști sau bloggeri, profesioniști sau amatori”, arată organizatorii.